Ce repede va acoperi timpul toate, si cate a acoperit pana acum!

Azi o prietena imi spunea ca timpul le rezolva pe toate. E o replica atat de comuna, pe care nu neg am folosit-o si eu la randu-mi de nenumarate ori.
Dar azi era ceva in neregula … Timpul le rezolva pe toate … NU! Pe naiba si pe dracu la un loc! Nu rezolva nimic! Timpul le acopera, le ingroapa, nu le rezolva! Asa le rezolva el? Trece peste ele, peste probleme, peste persoane si iti da TIE sansa, ocazia, sa te apuci de altele, iti mai sterge parti din memorie si iata rezolvare. Ei bine nu, timpul nu le rezolva. Timpul iti da TIE sansa sa le rezolvi. Tu esti ala, aia, care ia problema in maini si se concentreaza asupra diferitelor ei fatete, ca si cum ar fi un diamant. Tu, esti ala sau aia care nu ia nici ia nici o problema si le lasa acolo sa treaca timpul, si astfel sa se depuna sedimente colorate ca pe scoicile de pe fundul oceanului.

Timpul nu face nimic decat sa treaca peste tine la fel cum trece si peste probleme. Impulsivitatea, nu are timp. Intelepciunea are. Dinamicitatea iar nu are timp, la fel ca si energia. Rabdarea are timp ca si sora-sa intelegerea. Nervii n-au niciodata timp si nici tact, dar asta-i alta treaba.

Timpul nu a facut decat sa treaca si eu sa ma schimb de la zi la zi cu tot cu trairile mele. Daca la inceput aveam zile cand ma dadeam jos din pat numai ca sa ma duc la baie, dupa aia am avut zile cand cadeam din picioare de dorul lui. Pe urma aveam zile cand taceam absenta in mijlocul oamenilor, privind in gol prin ei. Apoi aveam zile cand imi aminteam … si simteam cum intr-o secunda tot sangele meu s-a scurs in pamant si eu, cadavru rece, nu ma pot misca. Apoi aveam zile in care mancam fara sa simt. Ce a facut timpul? Maretul timp, a trecut. Nepasator, indiferent, ca o naluca prin fata ochilor mei goi. Ba mai mult, timpul, ala care le rezolva pe toate, si-a dilatat materia, si a facut ca o noapte de cosmar sa para o saptamana de purgatoriu, un minut de plans sa para 5 ore de coma, iar o luna de nevorbit, sa para un an pierdut.
Nu a trecut cum trece el de obicei in graba, parca apucand din mers o cafea si un corn, zambind, in drum spre locul unde rezolva el cazurile.

Nu, timpul, nu rezolva nimic. Nu imi da voie sa ma bucur cat vreau sa ma bucur, nu imi scurteaza supararea si durerea, ba chiar imi prelungeste agonia, cu fiecare ticait al secundei lungite si dilatate … asa ca, pune-te in capul oaselor, si rezolva ce ai de rezolvat, ca ingratul asta nu rezolva nimic, si dupa aia vine o alta fraza celebra, ia sa vad, o ghicesti?

Ce-si doresc femeile, nici ele nu stiu

De cand m-am facut mai maricica, n-am mai avut reguli de genul nu te culca la prima intalnire, nu din a doua, asteapta sa fie pe teritoriul tau, de fapt mergi la el, asa o sa-l cunosti mai bine. Tocmai de aia nu am judecat niciodata pe nimeni cand mi-a zis ca s-a intamplat ceva ce eu nu as fi facut. Poate iesi ceva foarte fain, daca lasi lucrurile sa curga normal si daca nu ti se pare ca dai prea mult sau ca faci un efort; in concluzie daca faci ceea ce simti poa sa iasa fain orice, oricand si cu oricine ai face.

Barbatul pe care-l vreau langa mine e cel care atunci cand ma vede dimineata langa el, sa rasara soarele chiar daca afara ploua si e intunecat. Nu poti face asta cu oricine, nu? De aia nu toate intalnirile sunt menite a fi privite ca si relatii. Ai unele relatii care au potential sa se transforme in adevarate relatii si restul, marea majoritate care sunt mai mult … relatii de “ was nice to meet you”. Numai ca noi, femeile, pornim exact invers la atac. Pornim ca vrem relatii, cand majoritatea covarsitoare a barbatilor pornesc la drum cu “vreau sa cunosc si vedem noi ce iese”. Noi de ce nu putem sa pornim ca ei?

Poate o fi si societatea care ne arata ca femeile singure nu sunt bine vazute, la aproape nici o varsta, poate ne-a crescut familia cu ganduri de maritis de la 10 ani, poate ne-am dorit noi tot timpul un barbat cu care sa impartim totul si care sa ne fie si prieten si iubit si tata si de toate.

Da’ chiar stim ce vrem?

Vrem sa fie barbat serios, vrem sa fie charmant in societate, vrem sa aiba job bun, vrem sa arate a un tata de familie, vrem sa fie responsabil, vrem sa fie intelegator, vrem sa fie sensibil si emapatic la nevoiele noastre, vrem sa fie independent, vrem sa stie si sa gateasca si sa ne ajute la treburile casnice, vrem sa stie si sa faca masaj, vrem sa nu ne insele niciodata, vrem sa fim in centrul atentiei lui, soarele si luna lui la un loc! Dar nu ne gandim ca seriozitatea vine la pachet cu un tip dur de cele mai multe ori, nu ne dam seama ca daca e sarmant cu noi, atunci e si cu ceilalti, a se citi celelalte si asta poate fi motivul multor nopti nedormite, nu ne mai gandim ca un job bun inseamna ca suntem singure marea majoritate a zilelor si noptilor iar daca programul nostru nu e destul de incarcat inseamna acumulare de frustrare si singuratate. Nu ne gandim ca un tata de familie responsabil si empatic la noi, nu mai are cum sa mai fie independent si sa se duca cu notorul la un traseu prin padure. Nu ne gandim ca daca stie sa gateasca poate iti critica chiar tie mancarea si poate o face pe buna dreptate. Nu ne gandim ca daca suntem in centrul atentiei lui, ii spunem sa-si mai vada de ale lui, “ce e tot asa catelus dupa toate gesturile noastre?”

Citeam nu de mult un articol al unei tipe despre baietii rai. Tind sa cred ca are mare legatura cu iubirea unor chestii care ne fac rau, cum discutam si eu intr-un post anterior. Pana la urma ce il face pe un tip a bad guy? Faptul ca ne pune pe jar? Poate nu-l intereseaza si de aia nu te baga in seama, iata metoda sa te puna pe jar! Be indifferent si mama mama ce de atentie o sa primesti si ce interesant o sa fii atunci!

Ne dorim sa nu ne bage in seama de tot dar nici deloc. Ne dorim sa ne arate un pic dar nici prea mult. Ne dorim sa facem nici de toate, nici nimic. Mai stiti povestea aia cu printesa care a venit nici calare dar nici pe jos, nici imbracata nici dezbracata? Oh well, se pare ca al naibii, asta vrem si noi! Nici prea prea, nici foarte foarte, nu acum nici mai incolo, nu prea tare nici prea incet.

Bottom line e ca trebuie sa gasesti multumirea ta in omul de langa. Sunt unele lucruri care conteaza mai mult decat altele. Le stii ? Teoretic stim toate super bine lectia. Nu as accepta niciodata asta cu aia si cu cealalta! Poate e asa si poate pusa in fata faptului implinit, nu mai e asa. Fii deschisa la minte si nu mai cauta dupa tipare. Fii libera in gandire si nu mai porni la vanatoare de relatii, ca o sa te intorci acasa frustrata si mai ales dezamagita. Nu-ti mai fa asteptari aiurea daca ai iesit cu unu in oras. Nu-ti mai fa nici ganduri aiurea ca daca e asa face asa si daca e invers nu o sa faca asa. Let it flow.

Jocul, parte din feminitate

“Si de ce fug de mine pentru ca la fizic ii atrag?” Asta ma intreba o prietena deunazi.

Pentru ca s-ar putea sa vorbesti despre niste chestiuni care pe ei nu ii intereseaza. Pentru ca s-ar putea sa vorbesti si sa nu asculti. Pentru ca s-ar putea sa vorbesti prea mult despre tine (vezi ca pana acum sunt toate legate de comunicarea noastra verbala). Pentru ca dai, in loc sa ceri si nici nu sa stii cum sa primesti. Pentru ca nu zambesti misterios ci vorbesti hotarat si categoric. Pentru ca esti un audio book gratis in loc de o carte care costa bani si care trebuie sa fie manevrata cu multa grija la fiecare pagina.

Vrei o relatie si stii foarte bine ce vrei si esti gata oricand sa le explici ce cauti. Ai toate checkboxurile la tine si pe parcurs ce vorbesti cu bietul om din fata, bifezi casutele. La sfarsitul conversatiei te uiti la checkboxuri, nu la el, tragi linie, numeri si ii spui ca puteti merge mai departe daca raspunsul la intrebarea 5 se schimba, iar la 9 sa se mai gandeasca ca poate vrea altceva.

S-a pierdut mult din comunicare pentru ca noi vorbim ca niste oameni care nu mai stiu sa se asculte intre ei.” Eu vreau”, “eu zic”, “mie imi trebuie” si fatalistul “eu sunt”.

Te duci la intalnire ca la interviu. Numai ca foaia ta esti chiar tu si pentru ca stii totul pe dinafara te duci si turui acolo unui om care sta si se uita la tine cam dubios ce-i drept, dar treci peste, il ierti, ca deh e prima data, dar ar face bine sa iti regleze postul de radio si sa te asculte ca nu ai de gand sa repeti la nesfarsit cum esti si ce faci si ce iti place, pentru ca tu vrei relatie! Da, tu trebuie sa stii din prima daca el vrea sau nu relatie, ca sa stii ce ai de facut! Pai cum sa vrea asta relatie mah ? E ca si cum din momentul primei menstre toate femeile ar vrea sa faca copii. Nu sex, copii. Suparate ca vai, barbatii din ziua de azi nu mai vor relatii, ne intoarcem si plangem la prietenele noastre. E bine, in regula si asa …
Dar de ce trebuie sa ne ducem cu pledoaria la noi? De ce nu stim sa mai zambim si sa tacem? O sa i se para cel mult ciudat, dar pana la urma misterios din partea ta sa taci. Nu vorbesc de cazuri in care omul te intreaba ce bei si tu taci aluziv gandintu-te la ceai si asteptand sa-ti ghiceasca setea clipind des din gene. Vorbesc de cazurile in care esti mai mult sau mai putin invitata sa vorbesti despre tine. Tu, despre tine stii totul, asa cum arata din interior. Ca e buna, ca e rea, e a ta, asta ai, cu asta defilezi. Dar lui de ce sa-i dai asa usor ne-emotii prin faptul ca tu esti o fata sincera, si singura, si ai avut doar 3 barbati in viata ta si alea au fost relatii lungi, dar iote n-a fost sa fie. De ce sa te apuci sa turui ca o moara stricata si sa-l alungi incet da’ sigur?

Am uitat sa ne folosim simturile de femei. Am uitat sa ne uitam cu ochii astia mari si frumosi si mascarati si farduiti la barbati. Am uitat sa zambim strengareste cu dintii albi si buzele pline. Am uitat sa fim feminine dar fara a fi vulgare. Am uitat sa avem jocuri cu ei, de zambete si de priviri, de gesturi.

Ne-am barbatit multe din noi, am devenit independete de frica ca o sa dam peste unul cum am vazut ca avea matusa Valeria, un barbat de-o batea si nu-i aducea nici banii acasa si ne-am promis ca macar bani sa plecam sa avem si casa in care sa stam sa nu ne dea afara, ca tare nasol a fost cand a trebui sa o primim la noi de a dat-o betivul ala afara …

Ne-am facut independente si viteze si frumoase si cu bani, dar fara atitudinea potrivita. Fara atitudinea eu am si ma descurc aproape la toate, dar recunosc ca am nevoie de un barbat langa mine. Nu! Eu imi sunt de ajuns, pot sa schimb si becul, ma cert si cu aia de la electrica, ii bat pe aia de la parcare, vibrator cu viteza reglabila am, vreau o relatie, dar n-am cu cine ca sunt toti vai steaua lor.

Mda, pai de astia de steaua lor o sa dai, adica peste unul din ala de vorbeste dulce cum iti place tie, de-ti promite cate-n luna si in stele si in timpul asta se joaca cu mana in chilotii tai pana te scurge de toate da-urile, de pana iti revii tu s-a facut si zi. Iar daca noaptea stelele si luna revin, el nici gand, ca are alte stele si alte luni de promis, altei chilotate. Tu stai si faci depresie, ca vai acum cand in sfarsit te-ai hotarat sa descui usa, a si plecat, si revizualizezi replicile si le dai alte intelesuri, si storci frazelele alea spuse la repezeala si incerci sa vezi cand si unde ai gresit. Obsesia continua si la urmatoarea intalnire, pe care o accepti cu unu, nici nu stii cine dracu e ala, a tot insistat de ceva vreme sa va vedeti si in sfarsit ai zis da, ca sa te mai destinzi, si-l iei pe saracul om la rost, ca pana la sfarsitul serii sa-l fi terminat si pe el cu povestirea ta cu Fat Frumosul fugit.

Joaca-te, iesi la intalnire cu barbatii din jurul tau, fara sa le lipesti eticheta de la inceput. Exerseaza sa fii din nou femeie si nu una barbatoasa dar nici o pisi fara substanta. Esti fata desteapta, iti stii atuurile, stii ce ai, ce iti poate pielea, si mai stii ca acum vrei sa te simti bine. Atat. Stii cum e sa te simti bine fara alt scop final? Mai stii cum e sa te distrezi ca si cum asta e scopul in sine? Mai stii cum e sa te simti bine si sa fii feminina cu toate armele in dotare? Mai stii cum sa te invalui in mister si sa trezesti curiozitatea celui de langa tine? Mai stii ce insemna a pune pe jar pe cineva? Mai stii ce adrenalina si emotie iti curge prin vene cand astepti si cand te pregatesti? Mai stii cand de incitante sunt chestiile pe jumatate spuse si pe jumatate ghicite?

Zambeste, priveste, asculta, nu poti da gres cu asta.

NO COMENT

Cina nereusita de la Casa latina cu Adi Haidean

Am fost aseara la Casa Latina. Stiu ca acum ceva timp am spus ca o sa merg la seara Valenciana, care e astazi, dar pentru ca am alta treaba am decis sa nu pierd totusi ocazia la o seara Andaluza.

Am ajuns acolo putin inainte de 8, am fost conduse la masa rezervata ne-am comandat bauturile care nu erau incluse in pretul meniului si cand grupul de 5 a fost intreg am dat ok-ul mancarii sa vina.

Primul fel de mancare cu tortilla de verduras – omleta cu mazare, morcovi si cartofi taiati in bucatele mici. Langa ele mai era o bucata de telemea de vaci most probably si doua felii taiate de jamon. Se potrivea gustul sarat al branzei cu tortilla care era mai insipida. Jamon e jamon si nu stiu daca se potrivea neaparat aici.

Felul doi “Pinchos Cortez con patatas bravas” (o frigăruie din piept de pui, una din pulpă de porc), cu un sos iute si cateva felii de cartofi la cuptor. Frigaruile nu aveau deloc sare, cele de porc aveau intre bucatile de carne doar ardei, iar cele de pui doar rosii. Sosul rosu, era intr-adevar singurul lucru care ii putea da o oarecare savoare mancarii, dar era prea iute, asa de iute incat nu mai simteai nimic. Sosul era pus peste cartofi ceea ce i-a facut sa se inmoaie. Dar vorba aia, iar cartofi?

Desertul a fost un dezastru din punctul meu de vedere. “Gatos negros” e un fel de negresa necrescuta cu nuci. Asta de aseara era intr-o baltuta de vanilie si cu niste rodii aruncate ici colo. Prajitura a fost de departe foarte sfaramicioasa ca si cum ar fi fost “nelegata”.

All in all, fumul de tigara din Casa Latina, era atat de dens incat ma usturau ochii iar dupa o perioada de timp au inceput sa ma cam stranga plamanii, care se simteau incorsetati. Spre sfarsitul serii au mai fost aprinse si doua reflectoare formate din 4 neoane, total neconvenabil pentru cei care stateau in fata, pentru ca neoanele erau indreptate in capurile noastre, a celor ce stateam in fata.
In fata, am aflat ulterior, avea sa aiba loc o demonstratie de ceva gateala, a domnului Haidean. Am spus avea da aiba loc, pentru ca nu a mai avut din cauza ca nu a mai mers nu stiu ce. E foarte bine ca nu a mai gatit nimic, ca pe langa fum mai miroseam si a niste ceapa prajita sau ceva flambat si ma duceam direct in zapada sa ma spal pana ajungeam acasa.

Pentru mine toata mancarea a avut gust de fum de tigara si miros, tot de fum de tigara.Mi-a parut sincer rau ca nu am fost in alta parte cu prietenele mele, pentru ca as fi vrut sa mai stam la o vorba, dar nu era atmosfera pentru asa ceva.

Spre deosebire de ceea ce poate domnul Haidean adica din ce am vazut pe site, reprezentatia de aseara mi se pare foarte slaba. As alege oricand sa mananc ceva de la Easy Peasy sau de la Mazilique care stiu sigur ca nu ar da gres.

Locatia insasi, Casa Latina, cel putin cea de pe Panduri, never, aerisirea mai mult decat inexistenta, motiv indeajuns de puternic sa nu mai calc acolo niciodata.

Intalnirea

Lui George ii placea cel mai mult pielea ei si fundul. Da, fundul ala bombat si mare, numai bun de apucat cum ii placea sa spuna ranjind. O vazuse prima data pe o terasa unde ea avusese grija sa se pozitioneze neintentionat pe un scaun la o alta inaltime de unde el sa se uite exact la picioarele ei lungi si bronzate. Fusese o vara plina in care a fost de mai multe ori la mare si bronzul din atatea straturi ii facea pielea sa straluceasca auriu. Ca un adevarat don Juan ce nu se dezmintea a invitat-o charmant la un vin, o bere, ce vrea ea. Maria a zambit larg, dar a refuzat politicos. Putea sa-I spuna ca e un penibil trist, ca el tot nu auzea. Nu auzea nimic, pentru ca se uita la ochi, la dinti si ramasese fixat pe piele. Vroia sa o mangaie acolo in vazul tuturor. Isi imagina cum o mangaia si cat de fina poate fi sub atingerea mainii lui.

- … pentru ca trebuie sa ajungem la o petrecere la prietena noastra. Dar poate data viitoare. Pa!

Pana cand se dezmetici pielea plecase. Si tot atunci si-a dat seama ca mai avea o prietena cu ea. Poate a si dat mana cu ea. Nu stia cu siguranta.

Stia ca a facut cunostinta cu pielea dar ii si uitase numele si din cauza aia s-a convins ca nu merge sa o strige sa mai incerce ceva. Zicea ceva de o petrecere … ah ce piele avea … Data viitoare.
Se intoarse la masa lui unde prietenii il asteptau cu inca o bere desfacuta.

Maria era o tipa zambitoare si tot timpul pusa pe glume. Cand era in generala si in liceu nu prea era frumusica, dar dupa ce a ajuns la facultate s-a descoperit de sub tricourile lalai si pantalonii largi, si incet incet si-a ajustat imaginea intr-o tipa sexy, care atragea privirile nu doar prin atitudinea ei zambitoare. Parea ca fata asta trece prin viata fara nici o grija si fara nici un stres. Era tot timpul gata de o petrecere, tot timpul gata de o vorba buna, tot timpul deschisa, to timpul gata de a cunoaste noi oameni. Tot timpul , mai putin cand Dana isi facea petrecerea de burlacite. Ar fi iesit cu baiatul ala de se uita la pielea ei de parca ar fi fost prajitura lui preferata, dar n-avea cum. Petrecerea de burlacite era importanta pentru ea din doua motive. Primul era ca era prima petrecere de gen la care se ducea vreodata si a doilea motiv era ca era vorba de Dana.

Pe Dana o stia din scoala generala, fusesera cele mai bune prietene, dar au dat la licee diferite si nu prea au tinut legatura pana cand au ajuns in facultate. Se stiau de mult si era o situatie mai mult decat comfortabila intre ele. Pe langa faptul ca au copilarit impreuna ca doua surori, da una mai frumoasa si cu mai multi bani, si cealalta mai inalta dar mai uaratica si cam saraca au imartasit cam aceeasi atentie din partea parintilor uneia sau celeilalte. Era ceva ciudat, ambele seturi de parinti le tratau cat se poate de egal, ca si cum ar fi fost surori.

Pe celelalte fete de la petrecere nu le stia. Le mai vazuse la o intalnire in oras unde discutau despre ce si cum o sa fie la petrecere. Isi amintea ca inafara de tort au mai comandat si un stripper, lucru care Mariei i se parea foare amuzant.

- Am ajuns, e aici in blocul asta la etajul 3.
- Nu stiu de ce nu raspunde la usa … oare a plecat fara sa ne astepte?
- … ?!

Dana deschise usa cu tot rimelul curgandu-I pe fata. Ochii ei mari erau si mai albastrii decat de obicei. Barbia ii era incordata iar colturile gurii indreptatein jos. Cand Maria a luat-o in brate a inceput direct sa planga de s-a auzit pe toata scara blocului.

O data intrate in casa, Dana a inceput sa balmajeasca ceva de cateva din prietenele ei foarte bune care au anuntat-o acum 10 minute ca ele nu mai vin la petrecere si ca in alta ordine de idei nici nu rezervasera vreun separeu in clubul unde trebuiau sa se duca pentru petrecere.

- Da’ separeul din Cismigiu ce are?! striga Maria

Dupa o secunda de liniste, le bufnira pe toate rasul.

- Maria, ce separeu in Cismigiu?

- Cum nu stii? Parcul e deschis tot timpul si in plus nu platim nimic sa stam pe iarba, Il iau si pe Box sa ne tina de paza! Box era un boxer batran si lenes care nu vroia sa fuga nici cand era tanar.D’apai acum cand avea deja 6 ani? Singurul lucru la care concura cu pisica Danei era la dormit, in schimb …

- Cum adica sa tin petrecerea de burlacite in Cismigiu, o sa ne amendeze astia ca stam pe iarba si nu am cum sa le spun fetelor sa vina in parc, ca ele se asteapta sa mergem in fitosul asta de club unde sa dansam si …

- Dana, cred ca e momentul sa te stergi la ochi si sa incepi sa suni fetele sa vina in Cismigiu. Nu uita sa le spui sa se imbrace normal, ca poate cred ca e vreo fita de restaurant in Cisnigiu. Si hai sa mergem!

Nici Danei nu I se parea o idee chiar asa de stupida iar faptul de Maria era asa entuziasmata si oricum nu avea nimic de pierdut, a ales sa mearga pe mana ei. Faptul ca Maria era acolo ii dadea un sentiment de comfort nebanuit. O stia de cand era mica ca era o prietena de nadejde. Cand a spart oglinda mamei Maria a sarit si a spus ca amandoua au spart-o ca sa fie pedepsite amandoua. Si au fost. Dar impreuna. De fapt nu cred ca a mai avut de atunci o asa buna prietena …

- Dana! La ce te gandesti?

- Ah, Maria, ce facem cu stripperul?

- Aaaa … Ii dam liber pe azi?

- Pai deja l-am platit ….

- Atunci il luam si pe el cu noi. O ora sau cat era programul lui ?

- Nu stiu, da … cred … cam o ora.

- Eh atunci sa vina sa ne insoteasca o ora ! Vorbesc eu cu el!

Dana deja avea un zambet pe fatuca ei mica si alba. Bujorii ii aparusera in obrajii curati si ideea de a merge in parc pana la urma incepuse sa I se para foarte buna. Ii placea mult in natura si nu-I placeau cluburile fitoase decat din cauza prietenelor ei. Ce prietene!

- Gata, am vorbit cu fetele, vin toate si chiar pareau entuziasmate!

Pana cand au ajuns in parc au cumparat cateva sticle de vin, pe care le-au pus in pungi de hartie cum au vazut in filmele americane ca sa se distreze. Si-au luat si casetofonul cu ele si au plecat inspre locul care avea sa devina locul lor de joaca pentru urmatoarele ore.

Imi pare rau …

Telefonul suna. Si inca odata si inca odata. Melodia suna asa cunoscut. Aproape automat raspunzi, reglandu-ti vocea, fara sa te dai de gol ca ai o voce de om de abia trezit din somn.

- Da?

- Sunt la tine la usa, n-am indraznit sa bat, am venit pana aici si mi-am dat seama ca s-ar putea sa te deranjez, asa ca te-am sunat.

Intr-o secunda, esti nu doar treaza, dar si complet buimaca. O senzatie acuta de fluturi de abia starniti dintr-un copacel iti zboara in stomac. Mainile iti tremura si de amorteala si de incordarea fiecarui muschi. Uiti daca te-ai machiat, cum ai parul aranjat, si cauti la repezeala o oglinda in timp ce mintea ta incearca sa lege doua cuvinte.

- Nu … nu ma deranjezi … aveam … stateam … de fapt citeam pe canapea si probabil am atipit …

- Atunci astept 5 minute, si o sa bat la usa. E bine asa?

- Da … adica da!

Cele 5 minute sunt ca sa te uiti la tine prima data azi in oglinda. Parul carliontat iti sta ravasit in toate directiile dar numai in alea bune nu. Ochii umflati de nopti nedormite si plansete in rafale, sunt acum parca mai umflati de cele 10 minute atipite. Buzele uscate, sunt primele care capata un pic de culoare in timp ce tragi pe tine 3 tricouri pe care le arunci unul peste celalalt pentru ca nu merg. Nu merg la ce? te intrebi. Nu merg cu nimic … dar mai ales cu pantalonii de treining. Pana la urma te uiti iar in oglinda sa vezi ce-ai ales. Esti imbracata doar in negru. Iar tu esti palida, livida … Inghiti in sec si regreti ca nu te-ai mai uitat la tine de mult. In timp ce decizi ca totusi parul e mai bine cand sta neprins, auzi bataile in usa, la fel de tare ca si bataile inimii tale.

Un strop de parfum, si fugi spre usa. In fata usii, cu mana tremuranda pe clanta, incerci sa respiri o data adanc. Dar corsetul imaginar te strange prea tare ca sa poti sa iti lasi plamanii sa se umfle in voie. Mana deja ti-a luat-o inainte si usa larg deschisa il descopera pe el. Parca nu l-ai mai vazut de ani de zile, parca il cunosti dar te comporti cu el protocolar, de parca nu ati facut si nu ati desfacut atatea impreuna. Te deranjeaza sa te comporti protocolar cu un om caruia i-ai zis “te iubesc”. Te deranjeaza sa te comporti cu el asa pentru ca nu ti se pare normal ca intre voi sa existe prefacaturi din astea. Dar parca nici un mare oftat nu te poate trada, cat despre lacrimi ultima daca cand s-a intamplat asta in fata lui te-ai simtit ca ultima proasta, pentru ca el a inceput sa rada, ce faci iar plangi parca-ti spunea zambetul ala ironic pe fata …

- Hei, esti aici? La ce te gandesti?

Intr-o secunda iti dai seama ca el este deja in holul casei tale, iar tu tot indreptata spre holul intrarii stai.

- Te-am deranjat … stiu … dar vroiam sa iti spun … adica eram in zona, si m-am gandit sa vad ce mai faci. Ce mai faci, ca nu am mai vorbit?

Stiai ca nu am mai vorbit. Ca nu am mai … nimic. Ca totul s-a rupt si fiecare a ramas cu concluziile lui, ca fiecare a ramas cu regretele lui, ca fiecare a ramas cu dorurile lui. Tu nu le stiai pe ale lui si nici el pe ale tale. Va revedeati dupa mai bine de 3 luni de cand v-ati sarutat, el a plecat si atat.

- Nu, ti-am zis ca nu ma deranjezi … sunt doar surprinsa.

- Uite, stiu ca nu am mai vorbit, dar eu m-am gandit ca asa e mai bine pentru tine. M-am gandit ca e mai bine sa nu ma ai langa tine pentru ca oricum nu erai multumita. Sa stii ca am fost racit, dar mi-a trecut si ..

Simti cum timpul te-a luat si te-a dus din nou acolo, in vartejul dinainte. Simti ca stii toate conversatiile pe dinafara si stii ce o sa spuna si stii cand pune virgule si semnele de intrebare. Nu din cauza ca discursul este previzibil ci din cauza ca ai ascultat. Ai ascultat si ai absorbit cu fiecare bucatica din tine vorbele lui. Le stii pe dinafara. Iar timpul nu a facut nimic altceva decat sa mai schimbe ici colo, datele unei facturi. Te uiti cu ochii goi la el si nu mai auzi nimic. E pentru prima data cand te uiti la el. S-a tuns si s-a barbierit ieri. Are tot puloverul ala de i l-ai luat si nelipsitele tricouri de pe dedesubt. Isi frange mainile cand vorbeste si le mai baga ocazional in buzunarele de la blugi. Citisei undeva ca cei care isi baga mana in buzunar cand vorbesc, ascund ceva. Te fortezi sa auzi despre ce vorbeste, sa corelezi cu gestul, dar nu poti. Pur si simplu nu il auzi. Din cand in cand mai auzi franturi.

- … am si planuri sa-mi termina casa …

Ah casa, casa aia care nu iti placea ca era o corvoada. Casa aia pe care tu intai o blestemai din toti raunchii fiintei tale, acum o faci ca alt loc nu ai.

- … si proiectele la care lucrez cred ca o sa-mi iau banii pe ele cat de curand si ..

Proiectele, da proiectele, singurele proiecte care au existat vreodata. Cele in care tu centrai tu dadeai cu capul, cele in care timpul nu era niciodata de partea ta, dar tot eu adormeam de una singura, cele in care te solicitau pana la neputinta de a sta de vorba ochi in ochi, decat cand era vorba sa ni-i scoatem.

Imi amintisem toata tarasenia si discutiile. Ma rascoleam in mine si nodul din gat revenea instant chiar si dupa ce inghiteam. Credeam ca mi-am sfarsit lacrimile pentru el. De fapt si de drept ce vroiam? Ce vreau? Ce e in capul meu? Ce e in sufletul meu?
Fara sa ma gandesc, m-am dus aproape de el si am intins bratele in jos, ca un copil mic caruia ii e lene sale intinda in sus, dar care vrea sa fie totusi luat in brate. Se uita surprins la mine si nu dadea semne ca vrea sa faca ceva. Ma uitam intr-o parte de teama sa nu dau cu ochii mei in ochii lui. Parca m-a auzit si mi-a luat barbia si mi-a indreptat capul fara voia mea. Acum ii vedeam ochii verzi si ii simteam palmele reci pe obrajii meu arzand.
- Imi lipsesti …

Ne sarutam cu atat drag de parca vroiam sa intram unul in celalalt pentru totdeauna. Ne imbratisam pana la sufocare si ne framantam obrajii si capul unul celuilalt. La un moment dat ne-am oprit si ne uitam unul la celalat inca imbratisati.

- Imi pare rau.
- Si mie imi pare rau.

Ne-am sarutat mult pana tarziu in noapte, fara sa facem nimic altceva decat sa stam imbratisati strans ca si cum nu am fi vrut sa ne mai dam drumul unul la celalalt niciodata. Nici unul nu vorbea despre nimic. Vorbisem prea mult, vorbisem prea prost era mai bine cand nu mai vorbeam deloc. Cand stateam asa pur si simplu.

Telefonul suna. Si inca odata si inca odata. Melodia suna asa cunoscut. Aproape automat raspunzi, reglandu-ti vocea, fara sa te dai de gol ca ai o voce de om trezita din somn.

Te sprijini pe perna in timp ce raspunzi si iti dai seama ca e uda … raspunzi intai emotionat, dar pe urma teleghidat, inchizi. Nu stii cu cine ai vorbit, dar nu era el.

Incotro?

Ce ai langa tine? Prieteni, familie, o nevasta, copil, nici nevasta nici copil, nici prieten, un job bine platit dar plictisitor, stress, murdarie, nici un job, barfe, blonde, misogini, muzica, soare, vreme buna, oameni relaxati?

Un exercitiu care te poate deprima sau din contra, entuziasma.
Marea majoritate a oamenilor pretind ca sunt multumiti, ca le place si ca se simt foarte bine cu tot ce au si familie si job si sex si dragoste si mancare si somnul e perfect. Si vorbesc de ti-e mai mare dragul si ti-ar creste invidia in vene daca nu ai fi un om de buna credinta care crede ca invidia e pentru aia care au capre.

Sunt altii care pretind ca nimic nu merge, nici sexul si nici dragostea nu sunt in regula, cat despre altle nici nu mai merita deschisa discutia.
Sunt altii care ii simti si ii vezi ca nu sunt implicati sentimental dar fac ceea ce trebuie, corect si diplomat, asa incat sa nu starneasca praful de mult pus pe relatia lor demult scufundata in nisip.
Mai sunt altii care nu zic nimic, mai sunt altii care se entuziasmeaza cu aceeasi energie la cunoasterea cuiva nou de parca ar fi pentru prima data cand cunosc pe cineva, mai sunt altii care dup ace si-au luat-o in freza de mai multe ori … nu mai au chef si plini de sictiri si destul de retrasi isi pun manusile inainte sa iti si vorbeasca.

Ce tot vreau sa spun e, ca suntem diferiti daca aveam vreo indoiala. Diferiti, iar consecinta acestui lucru este ca atragem lucruri diferite si oameni diferiti in jurul nostru. Daca esti multumit sau nemultumit, gandeste-te ca asta e rezultatul actiunilor tale, directe sau indirecte. Asa ca daca esti multumit de job dar nemultumit de prietena, well ai pe tine sa te feliciti si tot pe tine sa te tragi de ureche ca nu e bine. Candva, cumva ai vrut ceea ce ai acum.

Pune mana pe tine si reevalueaza-te. Obiectivele la munca se schimba an de an. In viata nu ai un manager care sa vina sa te intrebe sau sa vina sa iti spuna care sunt obiectivele pe anul asta. Trebuie sa te iei singur de manuta si sa iti faci timp sa vezi ce vrei. Suna fain pentru unii si penibil pentru altii. Eu stiu ca e al naibii de greu chiar daca o fac in fiecare an. E si mai greu cand esti singur, e si mai greu cand aripile-ti sunt taiate si nu mai ai nici un elan sa zbori. Dar cel mai greu e daca nu faci asta. Nu o sa faci decat sa fii vesnic nemultumit plutind in deriva.
E greu, dar e echilibrul care te va tine pe linia de plutire. Trebuie sa te stii, trebuie sa te stii acum, nu cine erai in liceu si cine erai in facultate. Acum cine esti? Ce vrei?

De fiecare Craciun cand avem petrecerea noastra(eu si prietenele mele) si gatim impreuna, am tinut sa facem mai in gluma mai in serios liste cu ce vrem sa facem in anul in curs. E un exercitiu fain, hazos, dar mai ales revelator. Ar trebui sa stii in fiecare moment al vietii tale care iti sunt dorintele, nu? O data stabilite, ti-e mult mai usor sa alergi dupa ele. Am alergat vreo 5 ani dupa o casa. Ok, nu cautare activa si continua, dar la asta am sperat, nutrit, cautat ocazii. Intr-un final am avut noroc, s-a indeplinit dorinta.

Cred cu tarie, ca daca ai in tine setat ce si cum vrei e destul de usor sa si ajungi acolo. Asa ca daca nu ai un job bun, daca nu te simti bine cu prietena, daca sotia nu mai e indragostita de tine si nici tu de ea, ia un moment de pauza si gandeste-te la ce vrei.

Recomandarea mea e sa nu iti setezi obiective pe urmatorii 5 ani de zile. Treburile se pot schimba destul de mult si intr-un singur an. Nu suntem la HR si nu dam un interviu si nu vrem nici sa dam pe spate pe nu stiu cine. Seteaza-ti niste obiective pe anul in curs, gandeste-le, scrie-le si odata inscrise si in tine, mergi inainte. La anu, ne uitam la ele vedem daca inca mai stau in picioare, daca s-au indeplinit sau daca nu mai sunt de actualitate.

Ti-am zis ca e greu

melodia mea de azi