Skip to content

Degetelu’

Iunie 4, 2009

Se facea ca intr-o dimineata Printesa pleca de acasa. Ce-i drept, era un pic cam suparata. Nici nu mancase in dimineata aceea. Visele cu zmei nu-i dadura pace si acum suparata se grabea la treburile poporului. Se gandea ca mai are o zi si pleaca spre tinutul ei de bastina. Tinutul ei de bastina, unde o asteptau parintii ei si bunica ei, si o gramada de bunatati si prietenul Somn si prietenul Soare si tot ce e bun si frumos. Cand deodata un fulger strabatu toata printesa din varful dintilor pana in dreptul noadei. Ochii i se intunecasera, corpul i se covrigise intr-o incercare chinuita de ghemuiala, gura intredeschisa muti, iar creerul elibera o cantitate uriasa de : au ma doare!!! Privirea tulbura cauta vulcanul care erupea durerea. Era el, el, cel mai mare dintre toti. Cel mai drept dintre toti. El care ajuta atat de mult in comunicarea in trafic, el care ajuta atat de mult la apucat, tras, batut in masa, batut in taste … Printesa fugi pe scarile castelului, deschide usa care de abia se lasa deschisa, si plina de durere se duse si se aseaza pe tronul printului ei iubit impreuna cu o bucatica de apa vie inghetata din congelator. Printul veni repede si o intreba ce se intampla. Printesa ii arata. Daca n-ar fi fost deja marcat de semnul durerii, Printul avea toate sansele sa citeasca altceva din ce ii arata Printesa. Dupa o usoara prima confuzie, recunoscu problema printesei si ii ingadui sa stea pe tronul lui. Printesa hipnotizata si inconstienta de marea durere ce ii puse stapanire pe corp, pleca viteaza in treburile pe care le avea de facut. Poporul o astepta. Cu grija, se sui pe cei 115 cai si dadu bice dupa ce le arunca putin fanet. Cu chiu cu vai ajunse in fata casteluilui de clestar unde avea sa se intalneasca cu supusii ei. Deh, e greu sa mani atatia cai doar cu o mana, si hamul se stie bine ca se tine cu doua maini. La 10 si 10.
Printesa invata in ziua respectiva ca vulcanul topeste multi munti de gheata. Ca apa vie inghetata odata atinsa de caldura vulcanului se transforma in apa moarta. Ca vulcanul capata dimensiuni din ce in ce mai mari in timp ce si culoarea i se schimba, pesemne ca vrea sa intimideze adversarul. Vulcanul, odata devenit vulcan, nu mai arata si nici nu se mai comporta ca fratii lui, renegandu-i pe acestia. Numai cu timpul se poate reveni la ceea ce a fost el odata. Cel drept, se va intoarce fara indoiala la ceea ce a fost odata demult.

PS. Inchei cu un banc.
Un bogat bancher evreu isi insoara baiatul.
– Simon, fiule, maine zburam la Tel Aviv pentru nunta ta. Imi dau brusc seama ca nu ti-am spus multe lucruri despre viata. De maine vei fi impreuna cu sotia ta, trebuie sa stii unele lucruri. Uite, spre exemplu, cunosti degetele de la mana?
– Sigur, tata, degetul mare, aratator, mijlociu, etc
– Nu, fiule, stai sa-ti explic: exista degetul calatoriei, al directiei, al placerii, al casatoriei si al distinctiei.
– Ah, nu stiam asta, tata.
– Degetul calatoriei este degetul mare, care iti permite sa faci autostopul; degetul directiei, indexul, il intinzi ca sa indici un anumit lucru; degetul casatoriei, inelarul, pe care pui verigheta; iar degetul distinctiei, cel mic, pe care-l ridici cand bei cafea.
– Am inteles, tata, dar ai uitat degetul placerii!
– Ah, Simon, l-am lasat pe cel mai bun la sfarsit… degetul placerii este degetul mijlociu, cel mai lung si mai frumos… pentru placere, fiule… il umezesti cu limba… si numeri bancnotele.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: