Skip to content

Pentru toti prietenii mei

August 26, 2009

Ca fiecare relatie isi pune amprenta asupra noastra nu e un lucru care mai trebuie demonstrat. Ca fiecare om isi pune amprenta asupra noastra mai mult sau mai putin, iarasi nu e nevoie de vreo demonstratie. Ca mi-au ramas cativa fosti prieteni in suflet si in telefon si eu cred ca nu e nimic rau in asta, poate ar trebui demonstrat.

Am cativa oameni, cu care destinul meu s-a intersectat oarecum amoros in trecut si din cauza ca ne-am inteles bine, am avut o legatura speciala. Ce face si speciala legatura mea cu ei e faptul ca a dainuit in timp. Cu perioadele de mai des sau mai rar, cu perioade mai bune sau mai proaste pentru mine sau pentru ei, ne-am vazut, ne-am povestit, ne-am amintit mai de bune, de rele, dar am ras si ne-am bucurat sincer, si ne-am umplut sufletul unuia altuia. Nostalgic, nu?

Insa, ne-am dat seama ca nu mergem in aceeasi directie din diverse motive, si atunci ne-am spus la revedere, ne-am imbratisat pentru o ultima data si ne-am vazut de drumul nostru. Insa nu ne-am uitat.
Fiecare si-a vazut in continuare de viata, si-a facut rostul asa cum stia mai bine. Numai ca atunci cand noi ne intalnim simtim acea conexiune, acea legatura care s-a format de-a lungul timpului. Acea legatura care spune ca avem ceva istorie impreuna.

Imi era greu sa inteleg o prietenie adevarata intre un barbat si o femeie. Nu credeam ca e posibil asa ceva din cauza ca stiam ca cei doi au fost implicati odata in ceva amoros. Totusi privind la relatiile mele actuale de prietenie cu anumiti barbati, mai toate au plecat de acolo. Initial fiind o legatura de alt gen, timpul a modelat-o si a transformat-o in ceva … durabil si frumos.

E intr-adevar greu sa jonglezi cu toate elementele relatiei in care te gasesti si cu elementele prieteniei, mai ales cand prietenia vizeaza sexul opus. Trebuie sa stii foarte bine limitele tale precum si a celuilalt. Trebuie sa existe respect si incredere, in asa fel incat sa nu deranjezi si la randul tau sa nu fii deranjat. Si atunci o sa ma intrebi la ce e buna prietenia daca nu pot sa sun cand vreau, sau sa vorbesc cand vreau sau mai bine sa ma vad cand vreau cu prietenul meu? Oricum nu faci asta cu actualii prieteni. Oricum nu suni si nu vorbesti si nu te vezi cand vrei tu. E vorba de o alta rearanjare in pagina. Rearanjarea asta presupune un pic mai multa grija, ca si atunci cand de exemplu una din prietenele tale are un copil. Impactul copilului asupra vietii ei se rasfrange si asupra prieteniilor, intervenind si un alt program, si deci si o alta rearanjare in pagina pentru tine.

Felul in care am pastrat relatiile mele cu prietenii mei care la un anumit moment din viata mi-au fost si iubiti nu a urmarit o anumita logica si un anumit plan. M-am trezit de-a lungul timpului langa ei si mi-am pus intrebarea de ce si cum. M-am intrebat daca mai e ceva intre noi. M-am intrebat de ce vreau sa mai stau de vorba cu ei din moment ce am avut ceva care s-a consumat. M-am intrebat daca ei au vreun interes sa reia ceva. Dar nu, totul era mult mai simplu. Eram prieteni. Prieteni pe care-I suni cand ai nevoie de ceva, prieteni cu care te bucuri de ceva din viata ta sau a lor, prieteni cu care nu te intalnesti in fiecare zi, dar atunci cand vorbiti sa simti calitatea timpului.

Totusi, nu orice relatie amoroasa se poate transforma in ceva util si frumos de ambele parti. Exista posibilitatea ca toate intrebarile mele de mai sus sa se raspunda cu da, si atunci a cazut toata sandramaua. Trecerea timpului si consecventa actiunilor cred ca pot rezulta in criterii dupa care fiecare poate spune ce insemna prietenia pentru el. Ani de zile m-am tinut de idea ca nu exista prietenie intre un barbat si o femeie. Ani de zile am crezut ca nu se poate si trebuie sa existe un interes de vreo parte si un mobil ascuns. Poate in majoritatea cazurilor chiar asa este. Daca maine cunosc un tip cu care o sa incepem sa ne petrecem timpul liber impreuna, e foarte clar ca nu aspira doar pentru categoria prieten, decat daca e gay.

Dar cum sa-I spun altcumva unui om care m-a ajutat de cate ori i-am cerut ajutorul, cum sa-I spun unui om care a avut grija sa am ce manca si sa am unde dormi, cum sa-I spun unui om care tine legatura de ani de zile si are rabdare sa ma intrebe si apoi sa ma asculte ce am facut eu de cand nu am mai vorbit ultima data? Cum sa-I spun unui om care imi doreste sa fiu fericita chiar daca nu sunt langa el? Cum sa-I spun unui om care ma spirjina cand ma vede ca nu am curajul sa actionez? Cum sa-I spun unui om care imi asculta mieunatul si nemultumirile? Eu ii spun prieten.

5 comentarii leave one →
  1. andreea permalink
    August 26, 2009 2:37 pm

    Sunt de acord cu termenul „prieten”, dar nu prieten total dezinteresat. De fapt, si prieten e mult spus, mai degraba se potriveste „amic”, „cunostinta veche”. Un prieten il ai aproape mereu, nu doar telefonic… o data la 3 ani. E in legea firii sa intrebi o cunostinta veche, cu care nu ai vb de ceva timp „ce mai faci?”, „te-ai maritat?” „unde lucrezi?”, si sa incepi sa povestesti, dar asta nu inseamna prietenie. Incearca sa faci un pas in plus, sa faci o aluzie, sa vedem atunci cat de dezinteresat este prietenul fost iubit🙂 Mintea mea lipsita de profunzime, si experienta imi spun ca nu exista asa ceva. Tu scrii mult prea adanc si sensibil aici, eu sunt dintr-o bucata… iti dau si un exemplu cunoscut de noi 2, dar in privat🙂

    • lugu2lugu permalink*
      August 26, 2009 2:44 pm

      Nu zic ca nu sunt si dezinteresati, nu zic ca nu sunt interese uneori poate si din partea noastra. Dar eu vorbesc numai de cazurile in care ai reusit sa stabilesti o comunicare sustinuta in timp, si comunicarea sa fie oarecum ciclica. Atunci ma gandesc ca nu e chiar doar un amic/fost iubit. Cred ca cel mai mult conteaza lungimea de unda pe care esti cu omul respectiv. Daca stabilesti de ce anume sunteti amandoi interesati si asta merge in timp, cred ca merge, cred ca se poate.

  2. crush01 permalink*
    August 26, 2009 5:55 pm

    Cred totusi ca ai putea sa ii spui prieten in conditiile enumerate de lugu dar intalnirea, sau poate discutia, sa fie insotita de acel sentiment ‘al calitatii timpului’

    si ma mai gandesc la o varianta : oare nu pastram acea relatie ca pe o ………….posibila aventura in viitor? sa explic la ce ma refer : oare nu suntem in continuare atrasi intr-un fel sau altul de acea persoana si stim ca daca ne mai vedem poate o sa fie totusi ceva nou si neprevazut care o sa se intample……..nu ma refer neaparat la a materializa acea atractie ci doar la simplul gand ca am putea sa o materializam………….

    Zic si eu😕

    • lugu2lugu permalink*
      August 27, 2009 9:50 am

      Been there done that. Nu uita, sunt fosti prieteni. Am mai fost pe drumul ala cu persoanele alea. E clar ca nu merge. Pur si simplu avem dorinte diferite, drumuri diferite. De ce sa ma mai gandesc la o aventura?
      Toata chestia este ca amandoi sa simta la fel. Si daca amandoi vor sa fie implicati candva si se tin unul pe celalalt in sah-mat, unde o sa se ajunga? Cand o sa vrea unul, nu o sa vrea celalalt, si tot asa. Oricum unul din ei este, sau va deveni mai implicat.

  3. gin permalink
    August 27, 2009 7:10 pm

    Prieteniile se cern in timp , pot ramine si o viata fara sa existe un interes ascuns, poate ca este un sentiment special de intelegere a unei persoane pe care ai iubit-o cindva si poate o mai iubesti intr-un fel aparte. Norocul e ca in sufletul nostru e loc pentru multi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: