Skip to content

Jurnalul scris de parfum

Octombrie 23, 2009

Eram in anul doi de facultate si ma duceam la un interviu. Pe vremea aia stateam in Giulesti si tramvaiul era singurul mod in care puteam sa circul spre centru. Imi repetam in minte ce anume trebuie sa tin minte pentru interviu, pozitia corpului, privirea, mainile, ce spun … cand deodata am simtit cum narile mele se umfla cu un miros cunoscut. Am simtit de parca el era acolo langa mine. Am simtit ca eram in bratele lui si ii miroseam pilea calda cu parfumul lui. Ii simteam parfumul dar nu-l gaseam pe el. Ii simteam prezenta, dar nu-l vedeam. Il cautam disperata cu privirea cand am deschis ochii si in stanga si in dreapta, dar nu era nicaieri in tramvai. Am coborat tremurand la prima statie cu toate ca mai aveam mult pana in centru la interviu. Ce era cel mai important pana atunci, nu mai era deloc important acum. Ce avea sens pana atunci, acum nu mai avea. Vroiam sa merg si parca sa las in tramvaiul ala trecutul si pe el. Vroiam sa ma duc si sa-l gasesc acasa. Vroiam sa pot sa zic gata si sa fie gata. Vroiam sa nu fiu nevoita sa zic gata. Cu privirea in pamant, cu mainile framantand, fara sa-mi sterg lacrimile care siroiau incontinuu, mergeam spre casa, de unde tocmai plecasem pentru interviu. Si totul datorita parfumului lui.

Provocata la o discutie de o buna prietena de-a mea, mi-am amintit ce rol important are parfumul lui in viata noastra. Parfumul lui cand el e plecat, este prietenul nostru cel mai bun. Camasa sau tricoul lui nespalat va ramane nespalat pana cand vine el, pentru ca pana atunci va fi prea ocupat sa ne tina companie. Simtim nevoia de a avea ceva care ii poarta semnatura. Simtim nevoia de a nu fi fara el. Nu- I putem inlocui caldura cu pernuta electrica, nu ii putem inlocui forta cu aparatul Stairmaster, nu putem strange o pernuta la intamplare in brate, decat daca are ceva a lui, si anume mirosul lui.

Dar treaba cu mirosul nu se opreste aici, merge mai departe si iti poate trezi amintiri pe care nici nu stiai ca le ai. Iti aduci aminte de mirosul mamei tale cand te imbraca pentru nu stiu ce serbare din clasa a doua. Iti aduci aminte de mirosul din cabinetul doctorului unde ti-ai scos sticla care ti-a intrat in calcai cand aveai 7 ani. Iti aduci aminte culmea si fotoliile alea rosii din sala de asteptare. Iti aduci aminte mirosul din casa de la bunica, cand scotea cozonacii de la cuptor. Iti aduci aninte de o anumita vara calda cu apa turnata pe asfalt incins, iti aduci aminte de ceata pacloasa intr-o dimineata de liceu, iti aduci aminte de o iarna la tara cu nameti de nu puteai trece de pe o parte a drumului in cealalta. Si toate astea cu ajutorul mirosului, cu mici arome ce trezesc in tine amintiri de o viata intreaga.

Daca s-ar opri totul doar la aducerea aminte a unor trebi, ar mai fi cum ar mai fi, dar nu se opreste nici aici. Trezeste in tine un sentiment si inca unul si inca unul, iar starea de atunci incearca sa o domine pe cea de acum si iese o confuzie, deci nu prea mai stii ce sa faci. Eu nu fac nimic, le las sa ma domine, sa-mi domine starea de acum, sa le mai diger o data, sa le mai simt o data si sa le las sa plece cum au venit.

Parfumurile mele sunt tot peste 10. Le-am mai redus de-a lungul timpului. La unele am renuntat din cauza ca imi aminteau de anumite perioade din viata mea. La altele am renuntat din cauza ca le placea foarte mult unor persoane. La altele am renuntat ca prietenele mele il folosesc. La altele am renuntat ca … nu mi se mai potrivesc.
Pentru ca parfumul e parte din viata mea, pentru ca il port si ma poarta zi de zi in viata. Pentru ca in fiecare zi, imi mai scrie o pagina in jurnalul lui.

10 comentarii leave one →
  1. Octombrie 23, 2009 12:33 pm

    e adevarat tot ce ai scris tu aici, puterea parfumurilor este foarte mare… mi s-a intamplat si mie sa fiu in ratb si sa simt „parfumul lui” si sa-mi bata inima mai tare… evident, nu era el, dar, pentru o clipa, am sperat ca…

  2. Anku permalink
    Octombrie 24, 2009 3:40 am

    Asa e! recent tocmai discutam subiectul cu cineva… si am mers intr-un magazin de parfumuri si am inceput sa mirosim parfumuri si sa ne zicem de ce anume ne aminteste :))) orice ne amintea de ceva. Multe le uram … si nu stiam de ce.
    Si iti vine sa crezi ca recent am cunoscut o persoana care nu are miros? nu simte nimic, poti sa ii dai sconcsul la nas. Desi nu parea trista din cauza asta, mie mi s-a parut un pic trist….

    • lugu2lugu permalink*
      Octombrie 26, 2009 9:32 am

      Cum mah sa nu aiba miros? Chiar e maxim trist … sa nu reusesti sa mirosi niste paine calda? sau mirosul de struguri copti care devin vin, sau mirosul pielii celuilalt de langa tine? Si trecand de partea asta sentimentala daca ai o scurgere de gaze, sau arde casa, oh well, iti cam poate salva viata …

    • Octombrie 26, 2009 11:37 am

      si eu stiu pe cineva care nu are miros… da, e destul de trist. in schimb, spunea ca ar compensa printr-un simt al gustului f dezvoltat…

      • lugu2lugu permalink*
        Octombrie 26, 2009 11:46 am

        E cam ciudata treaba asta, ca nu prea ai cum sa masori un gust sau un miros. Cum iti dai seama daca papilele mele gustative sunt mai dezvoltate decat ale altcuiva?
        Si cu papilele trebuie sa exersezi, sa le inveti cine ce gust are … Sa nu le omori fumand … dar da, de obicei exista legea compensatiei in orice cred🙂

  3. Octombrie 26, 2009 1:24 pm

    Cind eram mica stiam daca a fost cineva in vizita la noi , in lipsa mea , dupa miros si mama raminea socata cint intrebam „daca a fost cutare pe la noi azi ” ca eu ii simt mirosul .Si asta fara sa fie nespalati sau prea parfumati .Recunosc usor mirosul fiecarei case in parte si acum , dar asta nu am prea am spus-o , am crezut ca sunt eu exagerata ….Si toate amintirile mele au miros .

    • Octombrie 26, 2009 1:27 pm

      citeste „Parfumul” de Patrick Suskind, sigur o sa-ti placa

      • lugu2lugu permalink*
        Octombrie 26, 2009 1:56 pm

        l-am citit demuuuult … nu ma laud, dar stiu despre ce e vorba. Acolo e deja grav🙂 Sunt curioasa daca filmul e asa de bun cum e cartea. Stiu ca era cu Dustin Hoffman, dar am refuzat sa-l vad tocmai din cauza ca citisem cartea …

  4. Octombrie 26, 2009 2:01 pm

    eu am vrut sa vad filmul tocmai pentru ca citisem cartea :))
    nu, nu e cu Dustin Hoffman (pentru confirmare: http://www.imdb.com/title/tt0396171/ ;)) )
    si nu, nu e la fel de bun cum e cartea, dar e interesant… nu mi-a placut ca schimba anumite detalii, pentru a face totul mai grotesc, dar imi inchipui ca e din cauza ca filmele sunt, prin definitie, mai dramatice decat cartile…
    tu, in general, nu vrei sa vezi filme dupa cartile pe care le-ai citit? de ce? :-s e interesant sa vezi si viziunea regizorului

    • lugu2lugu permalink*
      Octombrie 26, 2009 4:09 pm

      hihi, vorbim de acelasi film , dar eu il retinusem doar pe Dustin Hoffman de pe un afis, chiar daca probabil are un rol mic din moment ce nu l-ai retinut🙂 http://www.imdb.com/media/rm960272384/tt0396171

      Nu ma uit la filme daca citesc cartea, de cand imi dau seama ca imaginea pe care o am in minte contruita cu ajutorul cartii e mai buna decat ce au realizat regizorii. Asta s-a intamplat cu Carrie, a lui Stephen King, mare dezamagire filmul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: