Skip to content

Crima fara premeditare

Noiembrie 16, 2009

Imi amintesc acum si imi vine sa rad! Este vorba de ziua in care am inceput sa lucrez prima data pe vas ca bar waitress. Prima data cand am o uniforma pe mine, inafara de cea de pionier si soim al patrie, si ma indrept increzatoare spre prima masa pentru a lua prima comanda. Limba obligatorie pe vapor :germana. Nivelul meu de germana : zero, adica zero barat taiat in patru! Locatie : sala de spectacole unde se desfasura un magnific show cu dans si muzica. Moment : cele 15 minute inainte de incepere cand toata lumea isi cauta un loc, se aseaza cu prietenii, studiaza meniul si comanda. Nivel de experienta in domeniu : no comment…sau mai pe romaneste : varza! Adica nu ca stiam si faceam lipsita de profesionalism, nu stiam nimic! Doar cunosteam bauturile si denumirile lor. In rest, Dumnezeu cu mila !

Asadar, ma indrept sa iau comanda. O masa de trei persoane, parca ma asteptau si fara alte ospitalitati, buna seara, bine ati venit, cu ce va pot servi…oricum nu stiam sa le spun in germana si chiar daca le spuneam in engleza, nu ar fi inteles, erau prea batrani si mandri de natia lor ca sa vorbeasca engleza. Doar 2 cuvinte aud : drai martini (toti stim ca martini este de trei feluri : bianco, rosso, dry). Simplu si direct, asa ma duceam spre bar sa fac comanda si sa o aduc inapoi la masa. Iau paharul cu acel drai martini si il servesc pe respectivul mos. « nain, nain, drai martini !! » Speriata si constienta ca este o greseala ma intorc la cel responsabil cu turnatul bauturilor din sticla in pahar. « Ti-am spus sa-mi dai drai martini !! » Eu poate eram pentru prima data in meserie dar el era de vreo cativa zeci de ani si imi spune ca poate nu am inteles eu bine si clientul a comandat martini cu gheata. Ok, cu cateva cuburi de gheata in pahar, il servesc din nou pe respectivul mos. « nain, nain, drai martini !!! » tipa el la mine. Ma intorc din nou la bar, ferm convinsa ca este o greseala si cer un pahar nou cu un nou martini drai chiar cu riscul de a plati din buzunarul meu. A trebuit de fiecare data sa astept prêt de cateva minute bune pentru ca nu eram singura, mai erau alte zece ca mine cu comenzi mult mai multe decat mine, nu un pahar. Barmanul, confuz si el de data asta cum de un client refuza a doua oara o bautura, imi face pe plac. Il servesc din nou pe respectivul mos. Nici de data asta nu a fost bine. Mai fac un drum si dupa ce i-am adus si cu gheata, si fara gheata, si un nou rand de martini, nu era chip sa-l multumesc. El tipa ca din gura de sarpe pe limba lui. Deja m-am speriat ! Era rosu la fata, avea picaturi de transpiratie pe frunte, vedeam venele umflate pe fata, mainile ii tremurau de nervi…iar eu nu stiam ce sa fac! Era intuneric, luminile erau stinse pentru buna vizionare a show-ului, doar cateva reflectoare indreptate spre scena, solista se apleaca, lumea aplauda…ma uitam in jur cautand pe cineva…un coleg care stie germana sa ma ajute…sau sefa mea, sa rezolve plangerea mosului…dar nimic. Cand, deodata, se aprind luminile, asta insemna ca era sfarsitul show-lui, un show dura 45 de minute, nici nu mi-am dat seama cand a trecut timpul asa de repede ! Mosul se ridica, si cu mana tremuranda, aratandu-mi unul cate unul degetele de la mana lui, imi spune rar si raspicat : ain, zvai, drai…drai martini ! Da, acum am priceput ce vrea : trei martini! Simplu ca buna ziua! Ma duc zambind si mai mult ma amuza situatia in sine. Ajung la bar : trei martini ! la care imi vine un raspuns cat se poate de sec, atat de firesc : de care martini ? Oh, nu, nu se poate, vreau sa iau aceste pahare, sa le duc si sa ma fac nevazuta, nu vreau sa-l mai aud pe mos urland, mi-e frica ca o sa faca atac de inima, o sa-i plesneasca vreo vena la cap, o sa-mi dea vreo palma cu mana lui tremurand si o sa se prabuseasca fara suflare acolo pe scaun spre surprinderea tuturor !

Alegerea era de partea mea : drai martini dry! Le-am servit cat se poate de frumos respectand toate regulile din lume, am zambit larg si am fugit spre locul cel mai indepartat posibil din dorinta de a fi cat mai departe de scena ce mi-o imaginesem eu : un mos murind de nervi ca o bar waitress nu stie germana! Dar nu era vina mea!

Oricum, cu nemti am lucrat timp de doi ani, timp in care am invatat aceasta limba complicata si care nu imi place. Acum nu mai stiu asa multe cuvinte, dar un lucru stiu sigur: sa numar pana la o suta in germana!

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: