Skip to content

Acum Reinstalez, din Culpa Mea

Noiembrie 30, 2009

Credeam ca o sa se sfarseasca pamantul si eu o sa intru in gaura mare care se desprindea sub picioarele mele. Credeam sa o sa simt mirosul mucegaiului si gunoiului in tot ce ating. Credeam ca o sa vina un vultur plesuv si o sa manance din corpul meu cat eu inca mai sunt vie. Credeam ca o sa ma scufund in apa si degeaba o sa tip ca tot bule o sa iasa si nimeni n-o sa ma auda. Credeam ca o sa ma sufoc cu aerul din camera pentru ca in timpul noptii devenea irespirabil. Credeam ca o sa ma innec cu limba umflata de lacrimi. Credeam ca nu o sa mai pot deschide ochii si ei umflati de uitat. Credeam ca mintea o sa-mi joace feste si o sa-mi arate inchipuiri cu …

Dar nu a fost asa. Norii parca m-au auzit si au dat cu ploaie, molcom, sa acopere unde am plans eu. Pasarelele au inceput sa ciripeasca exact la ferestra mea, soarele a iesit de dimineata pe cerul senin comandat de ploaie cu o seara inainte. Linistea nu a fost asurzitoare. Muzica nu a fost balada menita sa ma inmoaie. Telefonul nu a sunat, da. Dar a fost bine. Ca asa nu mi-am auzit vocea decat in cap. Si atunci nu mi-am dat seama daca sun intr-un fel sau altul. Sunam la fel. Vocea mea era clara si neatinsa de nici un gajait. Mancarea … mancarea nu a avut gust, si nici n-am reusit sa-I dau eu … parca papilele mele au plecat cu toatele … Si nici foamea nu a venit … Dar gandurile nu au stat departe … insa de fiecare data cand erau prea aproape mai faceam un pas, si inca unul, si mai prindeam ceva distanta. Uneori ma ajungeau din urma, dar de fiecare data cand deschideam ochii se opreau. Ne jucam de-a “incetul cu incetul se fabrica otetul”, si cand ziceam “o-te-tul” beleam ochii ca ceapa si te vedeam ca te misti! asta e, pe incredere ca te-am vazut si m-ai vazut, te trimiteam inapoi sa te agati de gardul de unde ai pornit …

Dar nu a fost asa rau, ba chiar mai bine. Se pare ca se blocase. Instalasem un program care o data la ceva timp imi dadea blue screen. Cateodata imi dadea si red screen si violet screen si green screen, in fuctie de replicile, comenzile mele dar si de interlocutor zis user. A inceput insa cu regularitate sa imi dea grey screen, grey … dark grey, pana cand a devenit black screen, iar intr-o zi a devenit negru ca smoala amestecat cu taciune jaratec tunete si fulgere. M-am murdarit, speriat, suparat, pe rand …

Trebuia sa stiu sa citesc semnele din timp. Intr-o sapatamana violet, in alta galben si verde, in alta gri gri gri si rosu. Eu nu, ma gandeam ca de fiecare data cand il inchid si cand il deschid, e de ajuns. Nu. El acumula, fara stirea mea, iar programele au ajuns sa se intersecteze, sa isi inlocuiasca spatiul, sa isi fure timpul, sa dea erori de comunicare pana la o fatala eroare. Limbajul nu mai era acelasi … Orice i-as fi spus, era interpretat drept altceva, orice as fi facut, era gresit.

Stiam ca tre’ sa resetez totul, dar nu doar o simpla resetare. O reinstalare? Schimbare de soft? Am dat si softul jos, acum … nu stiu daca softul vechi e chiar compatibil, mai incerc … o data. Incerc sa-l instalez si pe parcurs o sa-mi dau seama daca merge. „Asa ai zis si prima data … si uite unde ai ajuns!” Nu stiu cat de mult ma limiteaza sistemul. „Pai daca nu stii nu te mai baga!” Data trecuta se pare ca l-am supraincarcat cu programe si cu cerinte. „Se pare?! tot nu stii sigur???” I-am dat timp din punctul meu de vedere dar se pare ca nu indeajuns. „Din punctul tau de vedere?” Nu m-am priceput la evaluarea timpului alocat cerintelor mele, nu m-am priceput la citirea erorilor date. „Si acum ce te face sa crezi ca te pricepi?” Taskurile date, desi pe rand, se pare ca erau conflictuale”Iar se pare …”. Programele instalate nu au fost instalate pana la capat, iar lista de exceptii reinnoita nu a fost updatata. „Scuze si iar scuze!”
Trebuia si puteam sa prevad. Culpa. Mea. (Art.19 Cod Penal)

One Comment leave one →
  1. Decembrie 1, 2009 8:13 am

    Nu mai stiu exact de unde am retinut o chestie…s-ar putea de la un stand-up comedy sau ceva asemanator. Oricum, ideea era ca cica la noi la romani se foloseste foarte mult verbul reflexiv. Noi tot timpul spunem „s-a stricat calculatorul”, nu „eu am stricat calculatorul”. Tot timpul este o forta exterioara noua care face tot felul de lucruri: varsa cafeaua, strica diverse lucruri, etc. Este mult mai usor si linistitor pentru noi sa folosim acest reflexiv. De fapt, nu ar trebui sa generalizez, asa ca o sa spun ca este mult mai usor pentru mine. Dupa ce am ascultat aceasta treaba cu reflexivul mi-am dat seama de cat de multe ori il folosesc. Voi il folositi?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: