Skip to content

Sansa, nesansa, noroc, nenoroc

Decembrie 9, 2009

Scriu dintr-o profunda dezamagire. Dezamagire al carei gust il simt pentru prima oara. Prima oara cand incep sa ma gandesc ca ar trebui sa apreciez mai mult lucrurile sau situatiile pe care mi le ofera viata.

Ti s-a intamplat vreodata sa stai in frig si ploaie la o coada sa cumperi ceva ? Si cand iti vine randul, vanzatoarea sa-ti spuna ca ultimul produs tocmai a fost cumparat ? Ca nu mai are pe stoc ceea ce vrei tu ? Sau sa cumperi un aparat de fotografiat, pe care evident il alegi dintr-o gama variata si mai apoi sa constati ca are un mic defect  ? Da, urmeaza telefoane, apoi sa mergi cu aparatul, certificatul de garantie si bonul de casa la magazin sau la vreo reprezentanta, constatarea defectiunii, lasi aparatul la ei, te duci acasa, te suna peste cateva zile…sau saptamani, iti zice ca are un defect din fabricatie, ca o sa-ti schimbe produsul, tu esti dezamagit, parca nici nu-ti mai trebuie aparat dar in final iti zici ca a fost doar o intamplare, ai avut tu nenorocul sa il alegi TOCMAI pe ala.

Well, in general mie nu prea mi s-au intamplat chestii de genul acesta, m-am declarat mai tot timpul o norocoasa, mereu s-au ivit ocazii care exact imi trebuiau, mereu s-au intamplat lucrurile parca asa cum vroiam sa mi se intample, deseori raspunsurile care le asteptam s-au nimerit a fi pe placul meu si favorabile mie. De cele mai multe ori trenul a venit in gara si eu nu a trebuit decat sa ma urc. Eram entuziasmata de faptul ca a venit, nu  ma mai  gandeam ca nu am asteptat asa mult cum au asteptat altii, ca am luat biletul la reducere ca asa s-a nimerit sa fie atunci, ca am prins loc la geam pentru ca era singurul disponibil. Cum se zice, au venit toate la botul calului si eu am fost pe faza. Au fost si cateva NU-uri, insa de importanta minora care nu m-au afectat prea mult, de aceea le-am uitat si nu le-am luat in considerare.

Sansele care s-au ivit pe parcursul vietii au fost un challenge pentru mine, le-am privit de la inceput neancrezatoare, le-am analizat, le-am studiat, m-am consultat cu oameni patiti si mai experimentati ca mine, pana la urma am zis « de ce nu ? » si am pornit inainte cu hotarare si cu gandul ca nu ma dau batuta, ca trebuie sa reusesc, ca daca vreau, atunci pot. Si am putut !

Poate ca am fost obisnuita ca ceea ce vreau, sa si reusesc, sau am vrut numai ceea ce am stiut ca pot. Nu stiu care varianta este corecta. Poate ca Dumnezeu acolo sus s-a gandit sa-mi dea o lectie, sa vad si sa simt pe pielea mea ca nu tot ceea ce vrei poti sa ai, sau poate a vrut sa ma invete ca trenul vine, dar trebuie sa astepti, sau vine dar nu merge unde vrei tu. Poate a vrut sa-mi arate ca a fi norocos nu e un lucru pe care il are toata lumea si ca trebuie sa constientizez ca e vorba de noroc.

Adevarul este ca de multe ori nici nu am considerat ca o anumita situatie care s-a ivit e noroc, am zis ca asa trebuie sa se intample, ca asa mi se intampla mie si asa poate se intampla la toata lumea. Acum insa imi dau seama ca totusi, am tratat un pic superficial ideea sanselor si noroacelor pe care le-am avut. Acum am realizat ca un noroc vine o singura data si daca nu stii sa profiti la timp, is gone forever ! Acum imi dau seama ca trebuie sa cantaresc mai bine anumite optiuni !

Ce te faci daca dau peste tine doua noroace ? Si trebuie sa alegi doar unul ? Pai fiecare alege pe care crede. Si daca alegerea facuta se dovedeste a fi defapt o nereusita? Iti pare rau dupa primul noroc !

Exista in limbajul universal acea urare  “iti doresc mult noroc “… “good luck !”… “bonne chance !”…« viel erfolg ! »… « kali epitihia ! », o urare pe care o adresezi cuiva cand se duce la un examen, la un interviu, are o lansare de carte, prezentare de proiect, ceva, orice care tine de reusita, succes, implinire, realizare ! Poate ca ceea ce se ureaza, acest « noroc » este ceva care sta sub semnul intrebarii deasupra multora dintre noi, pentru ca se presupune ca toti avem vointa, toti avem dorinta, toti stim, toti putem, toti incercam dar depinde de noroc, cum ai noroc, cum iti vine norocul, cat de norocos esti ! Bine, nu sa te duci ca mine la interviu pentru stewardessa stiind ca iti lipsesc 2 cm, aici nu mai e vorba de noroc ! aici e vorba de ambitie prosteasca ! Din partea mea, evident !

Am avut si eu norocul acum un an sa ma duc undeva, sa fac ceva, dar eram incoltita de alte ganduri, aveam un drum lung si greu in fata, aveam pe cineva care imi daduse sperante, aveam sfaturi care imi spuneau ca e bine sa-mi urmez glasul inimii, ca e bine sa fac ceea ce simt, ca e bine sa aleg ce ma face fericita ! Pana la urma nu am ascultat de nimeni si de nimic, am facut asa cum am crezut eu. Si nu a fost o alegere tocmai potrivita, defapt a fost un joc cu un singur rezultat : dezastrul ! Daca stiam de la inceput…daca as fi gandit un pic mai mult…daca nu m-as fi grabit…Acum toate astea nu mai au nici un rost.

Oricum, de azi o sa gandesc ca tot ce mi se intampla este un noroc, faptul ca e un pic de  soare afara, inseamna ca am noroc ca nu ploua ! Faptul ca voi iesi cu prietena mea la cafea inseamna ca am noroc ca nu e ocupata ! Faptul ca respir, inseamna ca trebuie sa ma bucur, am noroc ca nu am murit !

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: