Skip to content

?%compatibilitate+?%compromis=NOI

Ianuarie 4, 2010

Sunt absolut sigura ca ai un prieten sau o prietena care a venit si ti-a povestit intr-un moment de nervi amestecat cu suparare despre cum partenerul de viata a facut asa si pe dincolo si povestindu-ti din perspectiva sa, celalalt de langa, parea un monstru. Iar tu ca un bun prieten te gasesti in situatia de a-l salva pe celalalt, adica pe prietenul suparat si mai putin nervos ca inainte. Intre timp situatia se mai detensioneaza, prietenul chiar s-a calmat, in schimb cand da semne sa plece inapoi la monstru tu nu vrei sa-l lasi. Pai cum? Ai uitat ce suparat erai acum juma de ora? Ai uitat ca ti-a facut si ti-a dres?

Toata lumea stie multe despre relatii. Toata lumea are o parere cand vine vorba de cine a gresit intr-o anumita relatie sau cine a fost mai corect intr-o relatie. Nimeni nu sta cuminte la locul lui iar tacerea nu face parte din atuurile pe care sa le putem expune.
Ne place sa aflam cat mai repede care sunt chichiritele unei relatii, sa o despicam, sa le spunem celor implicati ca nu fac bine, ca noi nu am accepta asa ceva, ca mai bine fara, in loc sa intelegem ca cei de langa noi care tocmai si-au deschis sufletul chiar sunt in acea relatie. Ca cei de langa noi accepta ceea ce noi nu acceptam in teorie pentru ca cei de langa noi sunt (oarecum) fericiti, ca daca n-ar fi, n-ar mai suporta.

Pentru ca pana la urma despre asta vreau sa vorbesc, despre componentele unei relatii. Grosso modo, sunt impartite in doua categorii: compatibilitate si compromis. De aici e simplu. Cu cat e compatibilitatea mai mare, cu atat e compromisul mai mic. De aia tind sa cred ca relatiile in care compatibilitatea e mare, preocuparile sunt in comun, hobbiurile sunt cele care va aduc impreuna, are mari sanse de reusita.

Intr-adevar, e practic imposibil sa impartasesti cu cineva chiar aceleasi pasiuni, dar macar cateva. Daca toate hobbiurile mele tin de mare si toate hobbiurile lui tin de munte, cred ca o sa ne fie destul de greu mai ales daca timpul de vacanta e limitat. Dar daca noi avem in comun marea, atunci alegerea locului nici macar nu o sa fie o problema. Cum e sa ai discutii la fiecare pas si la fiecare lucru pe care-l faci ? Obositor, extenuant. Si atunci logic vine intrebarea, pe ce criterii de cautare functionam noi? Noi ce cautam in ceilalti, in celalat?

4 comentarii leave one →
  1. black2lip permalink*
    Ianuarie 4, 2010 2:02 pm

    Eu cred ca intre compatibilitate si compromis nu poate fi o suma iar rezultatul sa fie „noi”. Ori doua persoane sunt compatibile si atunci nu vad de ce ar trebui sa existe vreun compromis, ori daca nu sunt compatibile dar prin absurd sa zicem ca vor sa fie impreuna, atunci da, se face un compromis.
    Criterii de cautare?? suna prea… parca ma vad cu o foaie si un pix tragand liniute si bifand: ce sa vorbeasca, cand sa vorbeasca, cat sa vorbeasca, cum sa vorbeasca, cu cine sa vorbeasca…Dar pana la urma depinde de fiecare daca are stabilite aceste criterii. Eu una am avut pana acum un singur lucru care il luam in considerare: existenta chimiei dintre noi.
    Ce caut in celalalt? sa ma completeze…adica sa ne completam reciproc.

  2. lugu2lugu permalink*
    Ianuarie 5, 2010 10:39 am

    Pai tu ai avut compatibilitate de 100 % intre tine si celalalt? ca dupa ce se termina compatibilitatea incepe compromisul. Daca eu sunt compatibila cu prietenul meu in porportie de 50%, restul de 50% e compormis.
    Cat despre criteriile de cautare a cuiva, e foarte simplu: fiecare cauta dupa anumite chestii. Te uiti la fizic, la studii, la parinti, la bani, la casa, la religie, la trecut. Fiecare se uita la altceva, fiecare are principiile si valorile personale dupa care se ghideaza. Iar eu tocmai asta spun, ar trebui sa ne ghidam dupa compatibilitate. Grad cat mai mare de compatibilitate.

  3. sisi permalink
    Ianuarie 7, 2010 2:34 pm

    vesnica lupta intre ratiune si simtire, la mine a castigat mereu simtirea si sunt fericita asa cu momentele de nefericire aferente ca altfel nu am face diferenta😉

  4. sisi permalink
    Ianuarie 7, 2010 2:45 pm

    am uitat sa pun virgule, LOL,…. mai am ceva sa iti spun, Fight for love!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: