Skip to content

Cand nu stii ce sa faci, stai.

Ianuarie 6, 2010

Impinsa sau nu de la spate, am decis ca ar fi bine sa scriu, chiar daca nu stiu ce stare voi transmite. Asa ca, celor care stau prost cu inima, depresia, vulnerabilitatea, imunitatea dimplomatica, rog sa inchida acum aceasta pagina care poate dauna grav inimii lor …

Pusa fata in fata cu luatul unor decizii, acum ceva timp imi frecam mainile de zor. Eu nu sunt omul care sa stea mult pe ganduri si sa rastoarne situatia pe mai multe parti decat doua. Eu nu sunt nici omul care sa vorbesc cu altii (chiar cu prietenii) despre problemele care ma framanta. Sau mai bine zis nu eram. Ca acum sunt, sau cel putin asta vad la mine. Nu mi-am frecat mainile a decizie, nu mi-au facut sinapsele scurt circuit si nu s-a produs nici io decizie. Basca am mai si apucat sa vorbesc intai cu unul, apoi cu inca unul, si deja am vorbit cu mai multi oameni despre mine si problemele mele. Ce se intampla? Salbaticia mea e in pericol! E de vina varsta? E de vina vremea? Nu stiu, nici nu ma intereseaza. Le iau asa cum vin, si au venit toate o data. Ma bucura, ca asta imi da o scuza sa ma gandesc la ele. La decizii.

Daca eu nu am nici o parere si balanta mea nu inclina asupra nici unei parti, sa facem dar un tur de orizont, si sa alfam datele din teren.

Unii, nu dam nume dar se afla printre noi, sunt de parere ca barbatii e prosti, si ca noi, amazoanele pamantului trebuie sa luam diplomatia si vocea mieroasa, sa ii spunem lui bou, cu cuvinte tandre si soptite ca am vrea sa-I spargem capul.

Altii, nu dam nume, dar se afla la etajul 3 Calea Baratiei, ne indica faptul ca gandirea nu ajuta la nimic, ba din contra ne afunda in terenul mocirlos, adancos al itelor incurcate. Ne sugereaza de asemenea sa lasam gandurile la locul lor, adica chestiilor marunte, si sa purcedem pe calea simtirii. Sa inchidem ochii si sa ne lasam duse de inima, ca barca pe valuri … Usor, usor … Frana Gheorghe ca ne prapadim!

Sunt si alte pareri care ne propun o pereche noua de pantofi in care sa ne bagam picioarele, ca de la aia vechi s-au cam imputit, si nu crede ca mirosul va deveni mai bun sau altul cu trecerea timpului. Chiar daca pun nush ce pudra de talc, chiar daca le mai spal(pe picioare), o data imputiti pantofii nu vor face decat sa imi imputa mai tare picioarele, fie ca stau un pic sau mai mult incaltata … Aialalti, imi propun sa ma uit la picioarele mele si sa recunosc ca le-am bagat jegoase in pantofi si ca acum ma plang ca s-au imputit. Ca ar trebui sa spal pantofii, ca pana la urma nu e vina lor, ca merita.

Ce fac eu acum? Amazoana din mine gandeste, vorbind mieros, daca e de vina piciorul, pantoful, pielea pantofului sau pielea piciorului sau doar combinatia in sine.

5 comentarii leave one →
  1. sisi permalink
    Ianuarie 6, 2010 5:49 pm

    „gandirea nu ajuta la nimic, ba din contra ne afunda in terenul mocirlos, adancos al itelor incurcate” recunosc ca rezonez cu asta, mai ales ca lately, am avut de luat o decizie ce imi va schimba viata TOTAL TOTAL TOTAL … cu cat ma gandeam mai mult cu atat simteam ca ajung in pragul nebuniei, parerea mea umila, desi suna atat de simplu si clisee-istic, asculta-ti sufletul, ca deh, fiecare cu sufletul lui 😉 bafta multa!

    • lugu2lugu permalink*
      Ianuarie 6, 2010 5:54 pm

      Cred ca avem o alta problema! Mintea mea are o voce de femeie pitigaiata, care vorbeste intruna, iar sufletul meu are o voce joasa, calma, baritonala de barbat. Nu vorbeste mult, dar atata am auzit-o pe asta pitigaiata, de nu mai stiu cum sa-l aud pe el …

  2. black2lip permalink*
    Ianuarie 6, 2010 6:32 pm

    Nimic in viata nu este intamplator.
    There must be a reason.

  3. Bob permalink
    Ianuarie 7, 2010 12:13 pm

    Am inteles ca au inceput reducerile si se gasesc muuuuulte perechi de pantofi una mai confortabila ca alta … nu cred ca ar fi o problema gasirea unei perechi care sa produca o reactie cu final ceva mai fericit pentru atmosfera inconjuratoare.

    • sisi permalink
      Ianuarie 7, 2010 2:24 pm

      m-as abtine dar nu reusesc, si zic asa: nu cred in ‘una mai confortabila decat alta’ no way Jose! fiecare pantof are garantia lui; cred in iubire (si daca asta nu e….nu are rost, evident), rabdare, compromis, ajutor, intelegere, toleranta si lista continua ‘pentru ambele perechi de pantofi’….din pacate sau din fericire;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: