Skip to content

De ce iubim ceea ce ne face rau ?

Ianuarie 20, 2010

Cand inca eram in liceu am auzit pentru prima data ca o fata a fost bruscata de un baiat. Radicala si fara sa stau nici macar o secunda pe ganduri am zis „asa ceva nu se poate, este inacceptabil”.

M-am dezvoltat a fi o femeie care am destul de multa incredere in mine, o fire oarecum independenta, careia ii plac femeile puternice.

Intotdeauna am admirat femei mult mai puternice decat mine. Am admirat femei care sunt sigure pe ele, care fac cum vor ele, cum le taie pe ele capul, dar nu lipsite de coloana vertebrala. Femei carora nu le e frica nici sa preia initiativa, nici sa ia decizii, nici sa plece, nici sa admita ca au gresit. Imi plac femeile care sunt libere si se bucura de felul lor de-a fi, macar stiu ca daca gresesc o fac din cauza deciziilor lor, nu din cauza unui barbat de care au ascultat, rabdat, inghitit in sec timp de 20 de ani, sperand, murind inca o zi si inca una alaturi de ei.
Nu apreciez deloc femeile care nu au curaj sa spuna ce vor, care nu au curaj sa spuna ce gandesc. Care nu fac nimic sa schimbe situatia in care sunt dar nici impacate nu-s. Sunt resemnate pe viata mai ales in fata lor si in fata tuturor si isi plang amarul pe la oricine le asculta. Puseurile astea de “vai de capul meu” nu le inghit nici acum si niciodata. Daca nu merge, schimba, las-o in pace sau obisnuieste-te. Usor de zis, pentru cei care nu suporta sa se planga nici macar ei, usor si de facut. Dar cu restul ce ne facem?

Imi placea mult sa ascult Whitney Houston si la cat de frumoasa era, imi doream sa fiu macar o zi in papucii ei. Nu mult a trecut pana cand am auzit ca iubitul ei a batut-o pana cand a bagat-o in spital cu grave leziuni. Mi se parea incredibil. Nu mai traisem un asemenea soc de cand se despartise-ra cei de la Take That. Adica frumusetea aia de femeie, a luat bataie? O vedeam ca pe o zeita, ca pe o zana buna si nu imi puteam imagina ca o poate vedea cineva altfel decat asa. Insa cel mai are soc avea doar sa vina atunci cand a decis ca acuzatiile impotriva sotului sau sa fie retrase, iar ea s-a impacat cu el. Presa a dezvaluit ca nu e prima abatere si ca e doar un moment in care a luat-o pe cocoasa mai tare decat de obicei, de s-a ajuns si la spital … El isi cerea scuze, tot de la presa si zicea constiincios ca nu mai face … pana data viitoare.

Caruta mea de idealuri a intrat in nisipuri miscatoare si dusa a fost. A trecut mult timp de atunci. Am mai invatat si ce se intampla cu presa, si ce se intampla cu vedetele, cum sunt fabricate, cum ni se vinde un om ca un obiect, ca un produs. Insa faptele raman la fel. Daca pana si o femeie de calibrul lui Whitney a gasit un barbat care in loc sa o aprecieze, o bate ca pe sacul de fasole, atunci ce sanse avem noi celelalte, care nu avem nici banii, nici frumusetea si nici sex appealul ei? Imi dau seama ca e o intrebare care poate fi demontata destul de repede prin argumentatia ca NOI nu suntem ca ea, suntem altfel. Dar intrebarea ramane aceeasi. Cum putem iubi ceva care ne face rau? Nu ar fi mai simplu sa iubim doar ce ne face bine? Nu e in regula sa poti controla chestia asta cu iubitul pana la urma? Sunt destul de multe cazuri in care unul iubeste si celalalt nu. Nu ar fi mai bine pentru amandoi ca cel care nu iubeste sa poata invata sa iubeasca si sa fie pe aceeasi lungime de unda cu celalalt? Aberatii.

Cred ca structura noastra e hazoasa pana in ADN. Noi nu iubim ceea ce ne face bine, noi iubim si gasim placere in a face mai ales ceea ce nu e bine. Noi iubim sa fumam desi asta ne omoara incet si sigur si daca nu reuseste sa ne omoare, mai mult ca sigur ca ne afecteaza sanatatea. Noi iubim sa bem pana cand uitam de noi, pana cand ni se pare ca suntem fericiti. Noi stam in niste relatii cu niste oameni care nu doar ca nu scot ce-I mai bun din noi la suprafata, dar uneori ne scot ce-I mai rau din noi. Si totusi iubim. Iubim si speram, ca o sa se schimbe, ca nu o sa ne doara capul, ca nu o sa facem cancer pulmonar.

Ce e cu noi de ne facem rau singuri? De ce fiecare om trebuie sa ajunga la un moment dat sa spuna ca iubeste ceva care stie ca-I face rau? Suntem oameni, nu? Si asta ne face oameni: sa avem parti bune si parti rele. Sa fim intr-un echilibru continuu, e imposibil si unii zic plictisitor. N-am de unde sa stiu. Avem perioade si perioade. Mai bei sau mai fumezi in tinerete. Dar ce se intampla cand iubesti oameni care parca-i alegi dupa un tipar … si iti fac rau?
Cunosc femei care le dau bani barbatilor cu care sunt sa iasa la bere in timp ce ele stau cuminti si ascultatoare acasa. Nu pentru ca le place, ci pentru ca le e frica sa nu iasa din cuvantul lor si ei or sa plece. Stiu povesti cu sacrificii duse pana la denigrarea fiintei sau altele cu inchisoarea pe viata sub un credit, doar pentru dragostea unui terchea berchea. Cunosc femei care fac de mancare, au grija de copii, asteapta sa vina mandrul acasa, incalzesc mancarea, rabda ragete, se fac pres in fata lui si sunt multumite cand el deschide gura si ii spune sa-I aduca inca o bere din frigider.

Nu am nici o problema daca tu atat vrei sau atata poti, daca tu stii ca asta e bine pentru tine. Pentru o secunda am vrut sa zic ca nu ma adresez celor care fac parte din categoria asta, dar nu e o chestie doar de educatie, e o chestie de simtit. Nu urmeaza o anumita logica, nu urmeaza nici un rationament. E o chestie pe care o simti. Il iubesti, chiar daca constientizezi ca-ti face rau. Am vazut si am auzit la fel de rau de femei cu educatie, cu o anumita cultura, care au renuntat la tot pentru un el, care pe langa ca nu o aprecia, ii mai facea si rau.

Dupa ce legi ale naturii ne ghidam? Dupa ce anume umblam noi asa disperate? De ce simtim ca se deschide pamantul si noi cadem inauntru daca el, care ne-a dat una, pleaca? De ce iubirea pentru el o depaseste pe aia pentru noi insine? De ce noi putem sa fim batjocorite si el nu poate sa manance mancarea rece? De ce ne e asa frica? De ce nu ne iubim pe noi insine?

15 comentarii leave one →
  1. Ianuarie 20, 2010 4:08 pm

    Eu cred ca totul pleaca de la ce ne dorim noi in viata si implicit de la cel cu care alegem sa o traim.
    Ce ne dorim de la viata: fie cariera, fie bani cu orice pret – si ce ai fi dispus sa faci pentru ei, fie o familie cu orice pret, fie o familie exact opusul celei pe care ai avut-o tu in copilarie, fie liniste si comfort – genul mi-e bine si singura ori ca mine ori deloc, fie genul comfort – eu nu ma pot schimba pt nimeni, sau alt gen de comfort – barbatii e toti porci – nu are rost sa ma agit, sa faca ce-o vrea numai sa ma lase pe mine sa ma uit seara la serialele mele preferate.
    Acum…la fel ca si in stadiile de Leadership – trecem sau macar le atingem o sec pe fiecare dintre aceste stadii, dar unul il alegi ca fiind definitoriu fiecarei perioade a vietii noastre.
    Apoi in privinta asteptarilor de la cel ales, la fel avem felurite modele: sa aiba succes, sa aiba bani, sa aiba caracter, sa aiba principii, sa fie puternic, sa fie un bun tata, sau mai bine un sot bun, sa fie frumos, sau mai bine nu, sa ma iubeasca, sa nu ma insele, ba poate sa ma insele, sa taca, sa vorbeasca, sa fie romantic, …
    Cat din asteptarile si dorintele noastre indeplineste alesul determina gradul de concesii pe care le-am putea face..
    Ca o femeie sta sau nu langa un barbat care o bate sau o lezeaza in orice alt mod nu cred ca spune despre ea ca este mai putin puternica – poate ca este mai puternica decat toate celelalte care ar alege intr-un astfel de caz sa traiasca singure, sau sa creasca un copil de una singura, sau pur si simplu sa-si piarda siguranta materiala… Eu am o prietena care si-a iertat deja de 3 ori sotul dupa ce acesta a avut legaturi serioase cu cate o domnisoara – nu o desconsider…

  2. sisi permalink
    Ianuarie 20, 2010 4:11 pm

    Eu cred ca numa in terapie cineva poate sa afle raspunsuri la atatea intrebari grele😀 asta, daca persoana (unica si irepetabila) vrea/poate sa afle raspunsul. Eu zic ca se poate sa fii fericit, daca asta iti doresti cu adevarat😉

  3. gin permalink
    Ianuarie 20, 2010 6:08 pm

    si eu o divinizez pe whitney, dar se pare ca nu o cunoastem in totalitate (are probleme cu drogurile), of nimeni nu e perfect si a ales unulcare nu o merita .Cred ca uneori te inveti si cu raul si ti se pare bine asa , dar cel mai mult femeile se tem , le e fricaaaa.

  4. Ianuarie 20, 2010 6:21 pm

    Pana la urma cred ca e chiar alegerea noastra determinata de limita pe care o avem. Chiar daca te-ai maritat din frageda pruncie si nu ai lucrat nicio zi in viata ta si depinzi, atat tu cat si copilul/copii tai, de painea pe care o aduce cel care te raneste fizic si/sau psihic, este tot alegerea ta. Daca la un moment dat, limita iti va fi atinsa, vei gasi puterea de a iesi din situatia in care esti, de a te decide sa te agati de plutele care iti trec in cale prin raul involburat. Majoritatea dintre noi nu suntem singuri pe lume, avem parinti sau frati sau unchi, matusi, bunici; iar daca nu, cu siguranta se gasesc ceva prieteni si cunostinte. In contextul potrivit fiecare dintre acestia poate fi la un moment dat acea pluta de salvare. Este alegerea noastra sa avem ochii larg deschisi si sa ii vedem pentru a ne putea agata de ei, sau este alegerea noastra sa ramanem in continuare in apa. Putem accepta multe lucruri „rele” atata timp cat ajung la noi si cele pe care ni le dorim foarte mult. Suntem dispuse sa facem mari compromisuri in masura in care ne sunt satisfacute niste nevoi importante pentru noi. Cand insa ceea ce primesti in schimbul compromisului nu iti face sa tresalte inima de bucurie, placere sau satisfactie, atunci vei renunta la compromis. Partea buna a lucrurilor este ca fiecare dintre noi suntem diferiti, suntem individuali, iar nevoile noastre importante sunt si ele diferite;suntem dispusi sa facem compromisuri pentru lucruri diferite.
    Sunt convinsa ca atunci cand exista motivatia potrivita, putem fi adevarate Wonder Woman si Xena si Batgirl si ca sa fim in trend Neytiri din Avatar🙂 si cine mai vreti voi. Iar motivatia potrivita nu este neaparat ceva din categoria lucrurilor „bune”: o noua iubire, o noua pasiune, un nou hobby, o redescoperire a sinelui…etc. Motivatia poate fi data si de convingerea ca situatia in care esti trebuie cu orice pret schimbata. Poate nu stii foarte bine ce te asteapta dupa acea schimbare, dar cu singuranta stii ca trebuie sa faci acea schimbare.
    Girl power🙂

  5. keisha9 permalink
    Ianuarie 20, 2010 7:37 pm

    Da. Este doar frica. Mie intotdeauna mi-a placut schimbarea. Daca las in urma un barbat langa care nu eram fericita, nu poate decat sa imi fie mai bine. Nu trebuie sa iti fie frica de schimbare. Exista TUTE care gandesc in felul urmator: „Daca il las pe asta, cine ma mai ia dupa aceea?” Sunt unele care gandesc asa si la 18 sau 19 ani si prefera sa stea invinetite, pentru ca „il iubesc”. 2 cuvinte: „Frica” si „prostie”.
    Trebuie sa faci cum zice Toni:

  6. Cucu permalink
    Ianuarie 20, 2010 9:46 pm

    Imi pare rau daca voi darama vreo statuie, dar Whitney la fel ca si celelalte femei care aduc berea din frigider nu este decat … o mare proasta. (Da, exista oameni care in pofida faptului ca sunt foarte talentati si frumosi sunt si FOARTE prosti.) Orice comparatie cu un asemenea monument de prostie mi se pare de prisos.

    • lugu2lugu permalink*
      Ianuarie 21, 2010 10:44 am

      Cucule, eu nu sunt de acord cu categorisiri din astea de genul Whitney Houston e proasta. I mean te cunosc pe tine mai putin decat pe ea. O apreciez ca artista si sincera sa fiu nu vad de ce as considera-o monument de prostie.
      Anyway cea mai importanta chestie e ca you kind’a missed the whole point. Nu are nici o legatura cu Whitney subiectul meu.

  7. black2lip permalink*
    Ianuarie 21, 2010 11:20 am

    Aceste situatii exista deoarece multor femei le lipseste: increderea de sine, curajul, puterea de a o lua de la capat, frica de schimbare si atunci stau si indura. Poate ceea ce o sa spun o sa supere pe multi insa mie chiar NU imi este mila de o asemenea femeie!!! Daca nu iti convine o anumita situatie, fie asemanatoare cu cele descrise in postul de mai sus fie o alta de o cu totul alta natura, well, puterea este in mainile tale, doar tu poti schimba ceea ce nu iti place.

    • Lara permalink
      Ianuarie 22, 2010 12:16 am

      Nu spun k nu sunt de acord cu tine..insa totul e usor din vorbe.. de multe ori exista o forta mai presus de orice..si pur si simplu simti k iubesti acea persoana..si poate k o cunosti in amanunt si stii ca greseste si datorita momentelor frumoase traite impreuna speri k se va schimba.. sau crezi k sta in puterea ta sa-l schimbi..sau sa-l ajuti.. si ramai alaturi de el pt k il iubesti.

  8. Perturbia permalink*
    Ianuarie 21, 2010 12:23 pm

    Sunt de acord cu black2lip la asta.

    Eu cred ca ai de ales la fiecare pas pe care il faci, si da obisnuinta asta creaza dependenta, dar o astfel de femeie cred ca are mai multe lipsuri gen incredere in fortele proprii si/sau nu se cunoaste pe sine si sti cum e, nu prea poti sa iti imaginezi decat foarte greu ceva total diferit de ce cunosti tu, asa ca ma gandesc ca habar nu au cum e sa se simta altfel, sau poate nu isi mai aduc aminte cum era daca au cunoscut acea senzatie.

    Ca sa revin la chestia cu atractia spre the bad thing – nu cred ca se manifesta la toata lumea. Daca ne referim la un gen de tipi bad guy, poate ca aici se manifesta latura ta de vanatoare, „wow ce tare, ia sa cuceresc acest mascul feroce!” si cand e unul care se lasa prea repede nu mai prezinta interes. Daca e sa ma gandesc ca e tipul care e violent, jesus, trebuie sa ai o latura masochista f dezvoltata, nu inteleg o femeie care vrea sa fie pedepsita non stop….dar nu, nu le compatimesc, e ceea ce vor in cazul in care raman alaturi de el.

    Concluzia mea e ca noi alergam cai verzi sincer, alergam iluzii, vrem fluturasii, vrem sa cucerim, vrem sa fim cucerite, vrem mascul cu initiativa si pe de alta parte sa fie sensibil, bla bla…treaba e ca pe masura ce te maturizezi vezi ca tipul ala de bad guy nu ti se mai potriveste si ca mori cu speranta ca o sa il schimbi tu si o sa il dresezi…ya right!

    Dragele mele, fi-ti voi insiva!

    • lugu2lugu permalink*
      Ianuarie 21, 2010 12:32 pm

      Toate ca toate, e ok sa agree to disagree. Dar un lucru in comun ne reuneste la loc. Toatele am avut la un moment dat o atractie pentru un lucru, om , obiect, care pur si simlpu stiam ca nu e bun, dar ce ne mai placea! E oare asa tare chestia asta de nu o putem controla? Si revin, la cuvantul magic, placere. Concluzia mea, suntem sclavii placerii, chiar daca vine la pachet cu … ceva peste care putem trece peste. Iar aici intervin diferentele dintre noi.

  9. Cucu permalink
    Ianuarie 21, 2010 9:06 pm

    E destul de periculos sa generalizezi situatiile astea. Una e ca prietenul tau sa mearga in fiecare joi cu baietii in bar si sa se intoarca beat si sa se culce, si cu totul altceva sa se intoarca acasa si sa te pocneasca gen Whitney Houston. Eu cred ca in fata unei asemenea viciu grav, cum e si alcoolul drogurile etc. exista doua tipuri de oameni: Cei care au inteligenta sa isi dea seama ca nu vor ajunge prea bine in felul asta si iau o decizie pentru binele lor, si cei care nu o au, cei PROSTI asa cum am denumit-o si mai sus pe prietena noastra Whitney, care merg in continuare spre un final previzibil … nefericit.

    In ce priveste situatiile care ne fac rau, dar nu chiar asa de rau, cred ca raspunsul in general e foarte simplu … da, suntem niste bieti sclavi ai placerii …

  10. Marius Carstian permalink
    Ianuarie 22, 2010 12:58 pm

    Cred ca fiecare dintre noi (feme&barbati) avem o limita peste care nu trecem,sau cel putin n-ar trebui.Dar nu pot intelege femeile care se complac in postura de victima,doar din frica,frica de gura lumii,frica de viitor,frica de propria umbra…Hai sa fim sinceri,femeile sunt tratate asa cum permit ele sa fie tratate.Nu neg,barbatii sunt porci misogini,90% dintre ei,dar chiar nu mai sunt femei cu coloana vertebrala?!! Te-a lovit? Papapapapap….Te-a inselat?! Papapapaaa! Cand te vei iubi pe tine insuti,si te respecta ca persoana,atunci te vor respecta si ceilalti,valabil ptr femei cat si ptr barbati.Femeia e cel mai frumos lucru de pe pamant,so act like you one!

  11. gin permalink
    Ianuarie 24, 2010 9:22 am

    mai e ceva .femeile batute de barbati ajug sa se creada vinovate …

  12. scelerat permalink
    Ianuarie 28, 2010 10:17 pm

    Iubim ceea ce am fost programati genetic sa iubim pe parcursul evolutiei noastre ca specie, in special de-a lungul epocii de piatra. Civilizatia asa cum o cunoastem (cu obligatiile implicite de a fi tot timpul pasnic si „politicos” cu toti cei din jur) este o creatie extrem de recenta si cu multe episoade de brutalitate extrema; 100 000 ani de violente continue nu isi sterg amprenta din zestrea noastra genetica prin cateva decenii de pace.

    Femeile atrase de „brute”, „entuziasti”, „tipi de gasca”, etc, au supravietuit si le-au facut acestora progenituri viabile genetic, intr-un mediu care le-a favorizat propasirea. Barbatul epocii de piatra avea intotdeauna pe cine isi „varsa dracii” (citeste „contra cui directiona agresivitatea”), venind langa femeile sale (vezi tendinta barbatilor de pretutindeni de a privi femeile ca o alta proprietate, poate singura importanta cu adevarat) pentru a-si trambita victoria si savura impreuna triumful. Reflexivii, meditativii au fost sistematic inlaturati, subjugati, femeile „lor” folosite de cei agresivi si progeniturile lor ucise/inrobite. Deci, cu cateva exceptii, aceste insusiri nu au fost prea favorabile de-a lungul evolutiei noastre ca specie.

    Sinceri sa fim, nici acum nu se pune un premiu de selectie deosebit pe simpla „cumsecadenie”, reflexivitate sau inteligenta, ci pe dorinta de afirmare, frica de saracie/de a nu ramane in urma in cadrul competitiei sociale tot mai acerbe si fara sens, agresivitate, viclenie si hipertrofie a sexualitatii in special asociata comportamentului dominant, etc.

    In contextul societatii si vietii moderne, individul poate fi un pericol public, ticalos, infractor, etc, dar predispozitiile noastre nu sunt create pentru aceasta viata artificiala aparuta foarte recent in evolutia noastra. De aceea au aparut expresii ca „dragostea e oarba”, etc: vedem realitatea, dar nu o putem accepta pe ACEASTA, ci reactionam conform unor tipare comportamentale predeterminate genetic care erau adaptate unei realitati mult mai „animalice”.

    Odata ce intelegem un pericol, acesta isi pierde foarte mult din capacitatea de a ne paraliza prin frica. Si odata inteles motivul atractiei fata de un asemenea individ, in locul fascinatiei exercitate de el ramane amuzamentul condescendent (daca nu s-a ajuns deja la o situatie grava).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: