Skip to content

Sparge usa!

Februarie 18, 2010

23.56. Scot cheia din contact si cu greu ma dau dusa din masina ca era cald si bine. Imi era bine, as fi vrut sa mai conduc o bucata de vreme, dar nu prea mai aveam fuel, si la benzinarie era inchis … ca se schimba shiftul la miezul noptii. Strada aproape pustie, doi betivi care se certau. Ma gandesc ca o sa ajung repede sus sa ma bag in pat si sa reiau cartea. Usa e inchisa. Scot cheile si dau sa o descui. N-am potrivit-o bine, o intorc. Incerc, nu merge. Ca si cum ar fi blocata. Nici inainte nici inapoi. Un feeling oarecare ma cuprinde. Incepusem sa-mi fac scheme in minte unde as putea sa ma duc sa dorm ca dimineata sa-mi fie usor sa ma duc la job, in timp de incercam inca da descui usa. „Ce bine ca am luat masina de la prietena mea, macar am masina. Mda, dar daca nu ma duceam sa o duc la aeroport nici nu plecam din casa si nu dadeam cu nasul de usa incuiata blocata. A! cheile mele de rezerva sunt la ea in masina. Poate i-a sarit un dinte de la cheie, ma dcu sa le incerc pe alea.” Repede la masina, repede inapoi. Incercat. Revenit la scheme despre unde sa dorm. Cand il vad pe el, el, vecinul de la 5. Il recunosc doar din cauza ca imi spune respectuos sarutmana de fiecare data cand ma vede, si asta e mare lucru. De obicei nu ma intalnesc cu vecinii din cauza ca … nu ne potrivim programele. Dar pe astia de „sub mine” ii stiu poate din cauza ca deasupra n-am nimic.

Sarutmana!
Buna … am incercat sa deschid si nu prea merge. Zambesc tamp.
Eh, nu-i nimic se mai intampla, zambeste dojenitor.

Eu, femeie, indata ma dau la o parte sa-l las pe barbat sa-si “work his magic”.De fapt m-am dat linistita deoparte ca nu o sa deschida usa. Suna ciudat nu? Pai asta e, mai era unu in acelasi rahat ca mine. Plus ca pana aici eram la fel de descurcareata ca si el.

Urmeaza acelasi ritual ca si mine, potriveste, nu poa sa invarta, scoate, verifica, se uita, cerceteaza, se impinge, degeaba.
Dupa ce-l las sa faca asta pana cand se cam plictiseste, il intreb daca are numarul de telefon al administratorului, pentru ca spre rusinea mea, eu nu il am. Suna, nu raspunde nimeni. Mai incercam sa fortam. De fapt doar el incearca. Nu reusim nimic. Timpul trece si incepe sa mi se faca frigut. Mai spun o gluma despre cum m-as fi dus sa beau o cafea daca nu aparea el. M-as fi dus si la o prietena acasa, dar asta numai dupa ce m-as mai fi plimbat prin jurul blocului … Rad, ma simt bine, in timp ce domnul isi pierde rabdarea, incet, dar cu calm si diplomatie.

Il indemn sa mai sune o data. Mai suna si avem noroc, raspunde.
Buna noaptea … stiti, sunt vecinul de la 5, da, da, de pe palier cu d-voastra, si mai sunt aici cu cineva , (pauza scurta cu privirea atintita asupra mea) si avem o mica problema, nu putem sa intram, aveti cumva cum sa veniti jos sa ne deschideti?
….
Da’ taticul nu e acasa?
….
Bine bine, vino tu atunci.

Asteptam ca un copilut de 10 ani sa ne resolve problema. Bucurosi de parca pe dinauntru exista o cale magica spre incuietoarea buclucasa, intepenita de-a dreptul. Am inceput sa zambesc. Mi-era frig, dar nu m-as fi dat dusa nicaieri, pai cum sa pierd asa spectacol ce se deafasura in fata ochilor mei? Ma simteam bine in rolul de spectator viu. Participam la un spectacol in direct, ma simteam vie cu adrenalina in vene!

Ala micu, venit cu mama, aka sotia administratorului, nu poate sa deschida usa, supriza, ca era aceeasi smecherie si pe dinauntru, si anume era blocata iala si atat. Intepenita, nu dadea nici inainte nici inapoi statea linistita acolo.

Ii sugerez domnului venit acasa la ora tarzie in noapte sa bem totusi un ceai. Rad zgomotos in ploaie si strada pustie. Ar cam vrea dar e genul ala stresat daca nu rezolva treaba. Si apoi, unde se duce dupa aia?, cum se duce maine la serviciu nedormit? Nu face si el un dus?
Propunerea mea de la vociferare este mult prea wild pentru calmul si seriosul domnisor. Eu ranjesc din ce in ce mai mult. Mi se pare funny. Din momentul in care a venit el, mi se pare funny. Daca eram singura … dar nu sunt!

Ii sugerez sa ne impingem putin in usa(adica el), poate dizlocam ceva pe undeva si asa slabim incuietoare. Actioneaza. La inceput mai timid, apoi din ce in ce mai razvratit, porcusorul mic de mosilor se impingea in usa blocului. Cu umarul inainte, ca un ruigbist care sparge ziduri intregi de adversari, se arunca in usa, care-l cam arunca inapoi din cauza bounce-backului pe care-l facea.

In timp ce se izbea, vorbea sacadat cu un nemarginit calm. De unde am tras concluzia ca e alta rasa. Rasa ardeleneasca sau maramuresana.
Maaai, dar e in-cre-di-bi-la u-sa as-ta.
Se dadea un pas in spate, mai statea o secunda, se mai dadea un pas in spate si apoi tasnea ca un viezure in usa care-l arunca inapoi. Stateam si ma uitam la el si nu im dadeam seama de ce il gasesc oarecum familiar. Stii ti se intampla ca unele figuri de oameni sau chiar oameni in totalitate sa ti se para familiari. Seamana cu un actor. Ala de a jucat in milionari de weekend, ala micu blondut si cu ochelari. Vizante! Cum sa uiti sau sa nu recunosti asa o fata? Si asa ma uitam eu la Vizante de calomfirescu, cum sparge usa blocului. Ca sa nu para ca stau degeaba si o ard in glume cu el pe cand omu se strofoaca, am decis sa iau fraiele.

Astfel, vazand o masina Scorsese, cu 3 mari malaci inauntru, am decis sa-I opresc. Dupa ce mi-au facut semn din mana si ei ca si cum i-as fi agatat, au oprit. Le explic problema.

Singurul dintre malaci care stia sa vorbeasca, cel de la volan, a vorbit.
– Mdea, pepusa te-am ajuta cu mare dragoste, dar vezi tu (pauza de dres flegma), ca noi suntem cu masina de firma, si nu putem ca daca ne filmeaza careva, ne da dupe aia la sefu, si sefu nu sta la discutie, ca acum cu criza asta …
– Draga domnule, iti multumesc ca mi-ai explicat ca esti cu masina, in schimb eu te rog pe dumneata si colegii dumitale sa te dai jos si nu sa intri cu masina in usa de la scara blocului meu unde locuiesc. stiu ca nu se da jos, asa ca macar sa-i raspund cum am chef.
– Pepusa, m-as da acuma jos la tine sa te ajut, dar sunt cu masina, si ne filmeaza astia, si ne pierdem bucatica de paine …
– In regula, o sa raman aici sa inghetam de frig. Stiu si va inteleg ca nu puteti, ca doar oameni suntem. intorc spatele si ii ignor.

In tot timpul asta, malacii ceilalti 2, ar cam fi vrut sa vina sa dea un umar de usa, macar sa se dea mare in fata mea, dar daca nu stiau sa vorbeasca, n-au avut cum sa exprime ce vroiau. Le citeam din priviri : uuu, huhu archh ch haidi bah!

Dar malacul sef era la volan … au plecat.

Mintea mea deja facea alt searching. Sa opresc un taximetrist? Poate are ceva prin masina? Masina! Masina am si eu! Ii spun lui Vizante de Calomfirescu sa o lase mai moale ca ma duc la masina sa caut ceva. Vizante ma urmeaza. Nu stiu daca ma urmeaza ca sa nu ma lase singura sau daca vrea sa ia o pauza de umar. Rascolesc si gasesc ceva care seaman cu o ranga. E treaba aia de la roata de rezerva cu care strangi suruburile. O iau, cu gandul ca daca se strica tre’ sa iau alta. Parca auzind ce am spus imi explica, „stai linistita ca asta e din otel, nu se strica, nu se indoaie”. Ma simteam prost ca nu m-am gandit mai devreme.

Balamalele de jos erau sarite, acum am reusit(tot el a reusit) sa scoata incuietoarea. Eram in scara blocului dupa aporape 1 ora de stat pe afara, impins, zdruncinat organele interne si fortat o usa.

Vizante fericit, asudat olecutica, dar multumit ca doarme in patul lui. Eu, zambitoare, acoperindu-l de felicitari, ca fara el nu am fi ajuns unde am ajuns. In lift i-am explicat ca trebuie sa invatam o lectie din treaba asta. Se uita la mine intrigat. Poate trebuia sa se duca la sala si nu s-a dus, si acum a avut o ora de antrenament, poate trebuia sa faca cunostinta mai devreme cu mine, poate, poate.

Eu una stiu sigur ce lectia am avut de invatat.
Sa iau numarul administratorului.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: