Skip to content

Italia, Slovenia, Ungaria, Romania

Septembrie 1, 2010

Italia ne-a intampinat cu o vreme aproape la fel de kko ca si asta de afara. Miercuri noaptea pe la ora 2 am ajuns la unchi-miu acasa care ne astepta cu bucate traditionale italienesti, una bucata pat, adica.

A doua zi urma sa ne ducem in Gardaland, un parc de distractii la vreo 60 de km distanta de unde stateam. Planul mai suna ca vineri, a doua zi de Italia, sa ne-o petrecem in Venetia, cu o plimbarica, cu o maslina ca acolo nu ai bani de altceva, cu una si alta. Nu s-a intamplat nici Gardaland si nici Venetia, pentru ca vremea nu ne-a lasat sa facem nimic. Joi a plouat de dimineata pana seara tarziu si vineri eram deja setati sa plecam spre tara fara nici o oprire in Venetia.

Joi am dormit pana tarziu si dupa am fost impreuna cu toti ceilalti norvegieni care erau in concediu pe marginea lacului Garda sau Izeo la cumparaturi in outleturile italienilor. Nu m-am putut atinge de preturile lor reduse si nici nu mi-au placut in mod deosebit vreunele din chestiile de acolo. Mi-am refacut totusi stocul de geluri de dus.

Vineri pe la pranz am plecat din Italia pe soare dar ne astepta torentiala uite acus pe drum, ca tosui sa nu ne para rau ca pelcam. Planul era sa mergem cat de mult putem. Tinteam Budapesta, dar aveam optiunea sa ne oprim unde avem chef ca totusi 1000km nu sunt de ici de colo. Nu prea vroiam sa innoptam in nici o alta parte decat cat mai aproape de Romania, avand in vedere ca drumul in Romania va fi cel mai lung si mai anevoios. Macar aici avem autostrada, nu?

Am traversat Slovenia, care mi-a lasat un gust foarte placut. Au munti si casute cochete, cu teren teresat in fata, cu pomi si iarba ingrijia. Casele sunt la o distanta nici prea mare nici prea mica unele de celelalte, numai bine.
Soseaua este ingrijita si totul arata simplu si verde. Frumos.

Ajunsi in Budapesta pe la 1 noaptea am cautat cazare, si pentru ca GPS-ul nu avea lista cu hoteluri, ne-am luat dupa indicatoare si am nimerit la o pensiune care culmea avea si locul 1 pentru cea mai buna pensiune in 2009. Am platit 60 de e pentru o noapte cu breakfast si parcare inclusa. Stateam si ma gandeam ca daca nimeream in ro la ora aia in noapte si trebuia sa ne ghidam dupa semne, indicatoare, ramaneam cu niste semne …

Dimineata Budapesta arata destul de ravasita de vant, dar era calda cand soarele reusea sa strabata pacla de nori. Era plin de turisti si oameni de varsta a treia care erau la plimbarea de sambata dimineata prin oras. Imi place Budapesta mai mult decat Vienna. Nu pot sa zic ca imi da un anumit feeling nici una nici cealalta, asa ca ma refer strict la ce fel de cladiri au si cum Budapesta are si apa in mijlocul orasului, are si Buda are si Pesta, are si deal si vale si cladiri care nu sunt atat de impunatoare si atat de extravagante si atat de palate ca ale vienezilor. E mai intima, si nu atat de opulenta ca Viena.
Desprea oameni nu am ce sa zic. Ca in fiecare parti, sunt cu uscaturile lor dar nu am de gand sa ii bag pe toti in aceeasi oala de unguri.
Langa un pod era un festival de muzica. Oamenii care mancau , care stateau si se bucurau de soare. Am mancat un carnat picant cu niste cartofi. Am putut sa platim si direct in euro ca nu mai schimbasem forenti. Cam 7 euro pe un carnat picant cu garnitura. Am ascultat si ceva muzica live, un fel de funky jazzy stuff, dupa care am luat-o catinel catre romanica.

Planul era sa ajungem la Sibiu. Budapesta – Sibiu – 550 km, dar marea majoritate in Romania. Timp aveam, vremea era buna, nu mai ploua, nu era soare sa mori de cald, perfect sa mergi cu masina. Zici? Totul a inceput inainte de vama. Se intorceau masinile de romani din afara. Veneam de la un drum intai cu 4 benzi, pe urma cu 3, apoi au fost doar 2, acum intram pe cea cu una. Nu e vorba ca esti obisnuit pe drumurile noastre, ca nu ai cum sa te obisnuiesti cu nesimtirea din trafic decat daca esti unul dintre cei care frecvent face asa ceva. Ce m-a frapat e ca masini care pana atunci au mers regulamentar, acum se dadeau in stamba. Nu stiu daca ati venit de la un drum de prin tara si la intrare in Bucuresti sa inceapa toti sa isi forjeze masinile? Asa si colegii de trafic. Care mai de care dadea muzica mai tare si mergea mai in figuri. Inafara de asta, aici toti simt nevoia sa se simta ca asaca si sa se descalte ca sa isi lase picioarele urat mirositoare afara, nu ca sa nu murdareasca covorul.

Drumul a fost dat peste cap si de o ora jumatate de stat la centura Arad, unde cea mai mare bataie de joc a fost pe seama noastra a oamenilor care pur si simplu stateau calm si linistit pe centura la ceeeee? la un semafor care nu lasa sa treaca mai mult de o masina. Atunci fie ca vroiam fie ca nu, ne-am adus aminte de ce Romania, tara noastra si totodata tara tuturor posibilitatilor, tara unde totul este permis fara nici o consecinta. Scapati de pe centura, soarele apusese si drumul de abia acum incepea. A dat norocul peste noi si cu o pacla de ceata groasa si unde mai pui ca atat de aglomerat ca nici unde sa faci o depasire nu aveai. Daca a fost o bucata de drum unde eram sa nu mai resist si sa clachez, aia a fost. Mi-a fost chiar frica ca din cauza somnului si din cauza ca nu se vedea in fata la 2 metri o sa ramanem pe undeva printr-un sant cum de altfel vasuzem déjà cateva masini. Numai ca nu aveam unde sa oprim pe marginea drumului nici pentru cateva ore, ca totul era plin pana la refuz. Pensiuni de 10 camere aveau in curte peste 50 de masini. Fiecare spatiu de oprire de pa marginea drumului era plin deja cu masini. Fiecare parcare avea masini cu geamurile aburinde si oameni obositi in ele. Am avut noroc si bafta de am ajuns pana la Deva, la ora 2 noaptea si ne-am cazat in singurul hotel de acolo. Am platit 250 ron pe camera si am avut si mic dejun pe care mai bine nu-l aveam deloc. Am primit o camera pe partea cu biserica nu pe partea cu discoteca, deci ne-am trezit cu ajutorul clopotelor care sunau de parca ar fi fost la vecinu’ in camera la ora 9 cand biserica isi cheama enoriasii la slujba. Ii mai cheama si la 10 si la 11 si la 12 ii anunta ca i-a asteptat destul dar ca gata nu-I mai asteapta.
La 12 am plecat si noi. Tinta Bucuresti. Am luat-o pe valea Jiului si pe langa faptul ca nu am mai fost niciodata pe acolo, am fost chiar impresionata de cat de frumoasa e zona. Are nota mai mare din partea mea in comparatie cu Valea Oltului. Sectiuni in care se circula numai pe un sens, sectiuni in care iti poti rupe masina cu succes, sectiuni si sectiuni, dar peretii de stanca din jur si verdele copacilor si apa de langa si izvoarele pe care le intalnesti in calea ta, superb, merita musai.

Am ajuns si pe autostrada noastra in care erai ca in autobuz, in autogara. Ce??? sa mergi pe o banda si DOAR sa depasesti pe cealalta??? … vezi sa nu, aici se joaca scapa cine poate sau cel mai frecvent, io-s primul! Se merge bara la bara cu 160 pe banda de depasit si bara la bara cu 130 pe cealalta. Flashuri, blitzuri, claxoane, injuraturi, semne, priviri, arogante. Dar iata ca a venit torentiala sa ne spele de … sa ne spele. Torentiala torentiala, dar cel mai interesant e cum s-a facut autostrada lac de acumulare si cum banda era inundata practic si cealalta nu mai avea mult. Ce urme lasate de camioane unde se strange apa? Nu am mai auzit asa ceva, acvaplanare la marele greu cu 60 la ora … mda eram pe autostrada … Si ca experienta sa fie completa cu vreo 20 de km inainte de Bucuresti, se opreste tot. De parca gata, pana aici a fost. Cam asa ceva era. Se schimbase traseul un pic, domnii politisti erau ocupati cu niste verificari amanuntite ale unor gogosi, in timp ce mai multi oameni educati si civilizati depaseau prin dreapta cele doua randuri de masini care nesimtire! stateau in drumul lor. Observati ca de cand am intrat in ro nu mai vorbesc de nimic altceva decat de trafic? Asta e din cauza ca nu am despre ce altceva sa vorbesc si treaba asta are tot timpul un job de oferit comentatorilor. Dar la 8 eram in Bucuresti. Dupa 3300 km, 6 tari in 7 zile.
O scurta socoteala.
Autostrada – aproximativ 120 e. Cea mai scumpa dar si cea care are cele mai multe viaducte si tuneluri si nebunii, Italia.
Bnezina – depinde de masina, consum mediu de 7-8 – 150 – 200 e
Roviniete doar in Ungaria, Slovenia si Romania. Ungaria 1530 FT, aproximativ 7 euro.

O scurta concluzie. Superb cu masina, dar cand intrii in tara, s-a dus totul. Mai bine zbor. Obositor? Da. Iti trebe exercitii speciale de intindere ca sa nu o o ia muschii razna. Ce-as face? As lua avionul pana unde am chef si as inchiria masina de acolo. Mai bine, intr-adevar mai scump, dar mai simplu.

Oricum, daca n-ai facut niciodata o drumetie cu masina prin alte tari, do it sa vezi ce si cum te simti tu.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: