eu azi.

No Love …

In ciuda unui titlu care rapeste orice urma de mister si dulce, mie imi place totusi melodia asta.

Ma face sa ma gandesc la o dupa-amiaza lenesa, in care ma misc cu incetinitorul, de pe canapea pana in bucatarie, cu o farfurie in care au fost niste crantanele. Imi trag pantalonii largi cazuti pe solduri care ma impiedica sa merg. Imi lipesc obrazul de umarul gol in timp ce ma gandesc la tine. Razele soarelui sunt mai calme si intra pe geamul care imi face lumina pe canapeaua unde stau intinsa lenesa ca o pisica.

Getting nowhere?

Tiganiada martisorului!

De ce oare de fiecare data cand vine Craciunul sau Pastele sau Martisorul simt de parca as pleca undeva departe afara din tara, sau as sta in casa pana trece momentul? de ce? nu e greu sa-mi raspund la aceasta intrebare, ca si la alte multele in legatura cu luatul lumii in cap. In cazul de acum pentru ca de o saptamana imi tot schimb traseul de mers pe jos la serviciu in asa fel incat sa nu ma intalnesc cu corturile albastre. Corturile albastre pe sub care daca reusesti sa treci fara sa te lovesti la cap, nu garantez ca nu o sa reuseti fara sa te freci de cineva care vine din sens opus si care chiar daca are loc o singura persoana, forteaza, sparge bariera intimitatii ca doar este grabita si vrea sa ajunga undeva repede, repede.

Da, cred ca Bucurestiul te schimba. Te face mai grabit, te face sa inveti sa raspunzi inapoi, te face sa iti pierzi bruma de rabdare pe care o ai intr-o zi proasta, te face sa ai mai multe zile proaste, te face sa ai o zi proasta dintr-o zi buna. Orasul asta si oamenii de aici te fac sa inveti sa dai palme inainte sa deschida cineva gura in fata ta. Te invata sa fii cocos si sa te umfli in pene ca sa pari mai mare, mai puternic chiar daca nu esti. Bucurestiul te invata sa fii tare-n gura, sa ai tot timpul vorbele urate la tine, privirea incrancenata, ritmul accelerat. Nesimtirea si ignoranta armele cu care sa te ungi in fiecare zi cand iesi din casa pana cand ti le insusesti atat de bine.

Pe oriunde ai vrea sa treci pe la Unirii, te impiedici la propriu si la figurat de oameni cu tigarea in coltul gurii, cu multe sube pe ei, in fata sau in spatele corturilor de panza, albastre daca cumva nu ati retinut de mai sus. Chiar daca ai vrea sa cumperi un martisor pentru mama, prietena sau colega de serviciu, tot nu ai avea unde sa te opresti sa faci tranzactia dorita. Destinatia trotuarului asa cum o stiam noi este pur si simplu gresita, este un loc unde se intampla “tranzactiile” domului care vine si cotrobaie la tine in geanta, in timp ce tu casti gura la rahaturile din tabla pe care ingeniosii comercianti le-au legat cu o sforicica ros-alba astfel transformandu-le in martisor.

Trotuarul este desemnat ca locul unde esti facut la buzunare de catre un domn care e prieten cu domnul care vinde la cortul albastru. Trotuarul este locul unde fie ca sunt sub minus 10 grade afara, atmosfera se incinge, pentru ca te freci de alti oameni fie ca vrei fie ca nu, ca doar mergi pe trotuar, si nu ai pe unde decat prin cortul lui domnu sau sa te freci cu doamna(in cel mai bun caz)

Daca ti se pare exagerat ceea ce iti povestesc eu aici, te rog mergi pana la celebrul magazin Unirii, sau pe trotuarul de vizavi sau la metrou la Romana, sau la Victoriei, sau la Universitate, sau in Pipera sau in orice piata din orice cartier al minunatului Bucuresti. Sunt sigura ca nesimtiri din astea intalnim si in alte orase, dar de la Bucuresti am alte pretentii pentru ca si Bucurestiul se presupune sa aiba alte pretentii, sau nu?

Nu am nimic cu tiganii sau oamenii care pur si simplu comercializeaza rahaturi in mijlocul Bucurestiului, ba mai mult am un oarecare respect fata de cei care ar putea sa iasa afara in strada si sa imi dea una in cap sa-mi ia banii dar nu o fac si prefera sa stea afara in minus nush cate grade si sa incerce sa faca un ban cinstit pe seama prostilor care dau bani pe cocleala.
Eu am ceva cu sistemul care le permite sa faca asa ceva. Am ceva cu Primaria care le-a dat acordul sa se aseze pe trotuarul care era desemnat pentru pietoni. Am ceva cu Primaria care probabil incaseaza bani grei de la bietii amarati.

Si mai am ceva cu oamenii, care se enerveaza si se invrajbesc impotriva celorlalti oameni cand nu au pe unde sa treaca. Am ceva impotriva urateniei oamenilor care se uita urat, te imping, te injura, te scuipa doar pentru ca nu au ei pe unde trece, doar pentru ca erai acolo la momentul nepotrivit si te duceai si tu udeva. Am ceva cu oamenii care sunt nemultumiti si nu zic nimic, si tac si zic ca asa sunt treburile, ca ce sa faca, ca unde sa se duca? Am ceva cu resemnarea si acceptarea unor conditii care nu sunt normale, dar ce sa faci? Ce sa faci? Da, am ceva cu oamenii care zic ce sa fac si mai si ridica din umeri a paguba. Eu nu am cumparat martisoare. O sa ziceti ca da bravo, pai bine esti fata. Da, sunt fata dar sunt si moldoveanca si traditia cu care am fost eu obisnuita este sa dam toti la toti martisoare, fara discriminari si la fete si la baieti. Traditie pe care am pastrat-o pana anul acesta. Sunt de 11 ani in Bucuresti si in fiecare an am cumparat martisoare pentru prietenele mele. Anu acesta nu, pentru ca asa m-am gandit eu sa protestez impotriva mizeriei care se intampla. Ca o sa se intample ceva sau nu, nu am de unde sa stiu. Stiu doar ca daca stau cu mainile in san si ridic din umeri nu o sa se intample nimic. Stiu ca daca azi ma ighesui si cumpar martisoarele lor o sa fiu si eu ca ceilalti, care zic ca da, e naspa, e urat, si nu fac nimic inafara sa se planga.

Asa ca daca ai chef sa faci ceva, nu te mai intreba ce poti sa faci. Protesteaza intr-un fel sau altul, fa ce simti, fa ceva, nu astepta ca treburile sa se indrepte de la sine si de la altii.

Totusi, pentru ca e 1 Martie si Baba Dochia mai trimite asupra noastra cateva zile de ninsoare, eu va doresc raze de soare care sa va mangaie fata, lumina care sa va faca sa stingeti neoanele corporatiste si caldura afara ca nu mai avem bani de gaz, as in distri-gaz.

PS. Daca ai masina si nu te afecteaza asa tare faptul ca nu mergi pe jos, gandeste-te ca si cu masina sunt altfel de probleme despre care discutam cat e curand. Basca inca nu ai drive in pentru cumparat martisoare.

Se mai canta serenade?

Ca tot ma intrebam daca mai avem vreun pic de romantism in vietile noastre, astea de zi cu zi. Daca mai e vreo Julieta, cu vreun balcon, cu vreo floare, cu vreo batista cu initiale brodate in colt, cu vreun pantof pierdut in miez de noapte, cu vreun sarut sub un pod, cu patinat pe un patinoar gol sub umbrela fulgilor de nea, cu plimbari cu maini inclestate si fara nici un sunet, cu fuga si asteptare si ascuns si fluturi … multi multi fluturi.

Long time no see, huh ?

N-am mai scris de o gramada de timp. Am fost asa de adanc implicata in viata asta de zi cu zi incat nu am … nu cred ca am mai simtit sa scriu asa des. Dar am facut foarte multe si cred ca usor usor ma voi mobiliza din nou sa scriu, pentru ca o data cu razele soarelui cred ca incap din nou sa simt sa scriu.

pentru ca …

… sunt de-ai nostrii si nici nu iti dai seama

shine on

e luni dimineata. buna dimineata. soarele e pe cer si te mangaie pe tample. tragi aer in piept si simti mirosul de aer uscat si cald in nari. zambesti. e bine si cald si mai mult decat orice stii ca e acolo pentru tine. numai pentru tine. mai tragi o data aer in piept si pleci mai departe pe aleea cu copaci goi plini de apa care se scurge, dar ce conteaza? la tine e soare.

te spun …

ca ai picioare lungi, ca ai ochi caprui, ca ai …

stare de bine

pentru ca oriunde ai fi, te duce acolo unde stie ea … pentru ca tremuri de neincredere, dar mergi cu ochii inchisi. pentru ca te sui in barca care nu are vasle si nu e decat … bine. cerul e senin si soarele straluceste. zambesti dinauntru afara. esti bine si frumos. dai caldura si nu astepti nimic.